În plin Belle Époque, Mişu Vacaresco publică în L’Indépendance Roumaine o rubrică pe care o semnează: Claymoor. Indiscret, histrion şi, mai ales, imprevizibil, cel mai important cronicar al României mondene de sfârşit de secol romantic a fost un personaj care se identifică cu lumea salonardă pe care o descrie.
„8 aprilie 1882
Marţi, foarte frumos la Şosea, iar, pe la 4, adunare de înaltă ţinută la Capşa. Prăjiturelele dispăreau ronţăite de dinţişorii femeilor frumoase. Doamnele Maria Rasty, Elena Nicolescu, Simona Lahovary, Maria ŞuŢu, Vasile Boerescu, Jean Palladi, Ema Beldiman.
Teatrul german este în continuare foarte frecventat. Ieri seară, publicul era dintre cele mai alese. În faţa unui parter foarte elegant şi a lojelor pline de femei frumoase, s-a montat «O nebunie la Roma» de Johann Strauss. În lojele din stânga, doamna Grigore Ghica, doamna George Schina, doamna Constantin Filitis; la dreapta, doamnele Constance Balş, Zoe Florescu, Caterina Lahovary, Alexandru şi Ion Darvaris etc. Înalta societate şi batalionul mondenelor erau în efectiv complet. Muzica operetei este foarte apreciată şi publicul aplaudă frenetic.
Foarte frumos şi la teatrul naţional. «Diane de Lys», această dramă atât de emoţionantă a lui Dumas, care, cu treizeci de ani în urmă, avusese un aşa de mare succes, încât întregul Paris se îmbulzise s-o vadă pe doamna Dorval în rolul Dianei. Interpretarea a fost foarte bună. Doamna Romanescu a jucat excepţional rolul copleşitor al Dianei de Lys. Multă fineţe, suflet şi mai ales o mare sensibilitate care a emoţionat întregul auditoriu. Progresele acestei tinere artiste sunt tot mai mari. O felicităm sincer. Domnul Manolescu a jucat inspirat rolul pictorului Aubryet. Era întruchiparea vie a personajului şi a fost îndelung aplaudat. Domnul Velescu a avut momente foarte bune; de altfel, este un actor
