- Politic - nr. 755 / 2 Aprilie, 2011 Dincolo de motiuni, Nici mitingurile si protestele, nici Opozitia si nici motiunile de cenzura nu-l deranjeaza atat de mult pe seful statului decat o categorie socio-profesionala ce vegheaza la bunul mers al democratiei (ori la derapajele existente): ziaristii. Desi in relatia cu institutiile statului nu-si fac decat datoria, ziaristii sunt scosi tapi ispasitori, etichetati evazionisti si considerati o vulnerabilitate. De ce? Intrucat, prin natura profesiei, deranjeaza linistea prezidentiala, iar prin extensie, si pe cea a guvernantilor pe care-i patroneaza. Actiunea denigratorie nu este noua. Din 2006 pana in prezent lupta prezidentiala impotriva presei s-a desfasurat incontinuu. De la simplele epitete jignitoare adresate punctual sau colectiv trusturilor de presa, s-a ajuns chiar la masuri economice concrete, cu efecte (chiar) asupra supravietuirii financiare individuale a jurnalistilor. Istoria campaniei de demonizare a presei are cateva puncte de reper asupra carora, succint, vom starui. Dupa martie 2006, cand la Blaj, Basescu a avut un schimb dur de replici cu mai multi jurnalisti din presa locala, in iunie 2007 a urmat un alt episod. Atunci – daca bine ne amintim – chiar de Ziua Copilului, presedintele a fost intrebat de o ziarista ce si-a dorit cand era mic? Raspunsul: "si-a dorit sa nu fie ziaristi care sa-i puna intrebari”. In octombrie 2007 – conform agentiilor de presa – i-a spus unui ziarist de la (pe atunci) cotidianul "Curentul” ca este "gaozar”. "Cate un gaozar d’asta crede ca ne poate intinde capcane in modul asta”, spunea Basescu – citat de Mediafax –, la finalul unor declaratii de presa de la sediul SRI. In acelasi an, 2007, in ziua referendumului privind demiterea presedintelui, intr-un hypermarket din Capitala a intrebat o ziarista de la Antena 3: "Mai pasarica, n-ai si tu treaba azi?”. Lucrurile au luat o a