Elegant accesoriu de modă, expresie a locului important ocupat în societate, uneori simbol religios, cel mai des mijloc de protecţie faţă de fenomenele meteorologice, umbrela ne însoţeşte de la începuturile istoriei. O întâlnim în sculpturile şi basoreliefurile din Ninive, „oraşul foarte mare” din Cartea profetului Iona, capitala imperiului asirian, uimitor de asemănătoare cu varianta ei modernă, apărând de soare capul unui rege. Un rege chel.
La Persepolis şi la Takht-i-Bostan, anticii conducători ai Persiei sunt însoţiţi de servitori cu umbrele în timp ce se îndeletnicesc cu vânătoarea de cerbi. Egiptul antic ne rezervă surpriza umbrelei ataşate unui car triumfal sau ţinută de oficianţi ai ceremoniilor religioase pentru a proteja statuile zeilor. Acelaşi tratament era aplicat atât regilor, cât şi membrilor mai importanţi din anturajul lor.
Umbrela, care poate fi închisă sau deschisă, avea să fie un accesoriu indispensabil femeilor elegante din Grecia antică, purtat fie de doamna cu pricina, fie de o sclavă. În timpul marilor festivaluri, precum Panathenaea, fiicele cetăţenilor străini erau obligate să poarte umbrelele nobilelor doamne ateniene, recunoscându-şi inferioritatea. Un bărbat cu umbrelă era considerat efeminat, în cel mai bun caz. În comedia lui Aristofan, „Păsările”, Prometeu însuşi foloseşte o umbreluţă pentru a se deghiza în femeie.
Mai apoi, în Roma antică, folosirea umbrelei de soare şi de ploaie este la fel de răspândită la femei şi la bărbaţi, efeminaţi sau nu. Marii poeţi, precum Ovidiu, Martial sau Juvenal, o pomenesc foarte des şi nu uită să menţioneze că într-o gospodărie servitoarea care ţinea umbrela stăpânei ocupa o poziţie privilegiată. Istoricul Gorius afirma că romanii au preluat umbrela de la etrusci, la care apare deseori pe vasele de ceramică şi mai apoi pe bijuterii şi camee.
La civilizaţiile orientale, um
