Am fost cîteva zile la Udine. Oraşul are o universitate unde există şi o catedră de limba română. Am cunoscut acolo oameni care vorbesc impecabil româneşte şi care sînt la zi cu ceea ce se întîmplă aici. Am fost invitat la Udine pentru că o studentă de acolo şi-a făcut teza doctorală – nu e ca doctoratul de la noi, ci o lucrare intermediară, după trei ani de studiu – cu traducerea cărţii mele, Povestiri din lumea nouă. Annalisa Palmadesa a lucrat un an de zile la traducere, coordonată de profesoara Celestina Fanella, şefa catedrei, şi a obţinut punctajul maxim din partea comisiei. În ziua următoare am ţinut o conferinţă studenţilor de la universitate. Sala a fost aproape plină.
Închipuiţi-vă un oraş de peste o sută de mii de locuitori în care nu se aud claxoane. Un oraş în care ziua nu prea vezi oameni pe stradă şi nici prin restaurante, fiindcă sînt duşi la muncă. Un oraş în care există o Dacie Logan şi cîteva Sandero, iar Dacia Logan aparţine unui localnic, Alessandro Zuliani, fost student al profesoarei Celestina Fanella, care ştie perfect româneşte şi care are despre România, după ce a trăit zece ani aici, o părere mult mai bună decît noi, cei de acasă. Şi să nu uit, cu o zi înainte de plecarea mea de la Udine, Alessandro şi profesorul Sergio Vatteroni, specialist în provensală, înregistrau oficial la registrul comerţului din oraş o societate culturală italo-română.
Am fost cîteva zile la Udine. Oraşul are o universitate unde există şi o catedră de limba română. Am cunoscut acolo oameni care vorbesc impecabil româneşte şi care sînt la zi cu ceea ce se întîmplă aici. Am fost invitat la Udine pentru că o studentă de acolo şi-a făcut teza doctorală – nu e ca doctoratul de la noi, ci o lucrare intermediară, după trei ani de studiu – cu traducerea cărţii mele, Povestiri din lumea nouă. Annalisa Palmadesa a lucrat un an de zile la traducere, coordonată
