Un căţel a fost găsit viu, în larg, pe acoperișul casei stăpânilor, la trei săptămâni de la valurile tsunami care au devastat Japonia. El a fost reperat de un elicopter al televiziunii locale din Kesennuma plutind pe acoperişul unei case, în mijlocul a sute de metri patraţi de resturi, în largul coastelor Japoniei, anunţa dailymail.co.uk. Patrupedul a fost salvat de angajaţii pazei de coastă din Japonia. Știrea a fost difuzată și la noi, pe la toate televiziunile și sunt sigură că reacțiile au fost în mare parte de admirație și mai ales mirare.

Nu știu dacă mirarea s-a manifestat pentru că bietul câine a supraviețuit trei săptămâni plutind pe niște resturi sau pentru că există cineva care l-a descoperit și salvat. Parcă văd un tembel aricit în fața televizorului – păi cum, ăștia sunt în stare să-l salveze pe câinele ăla, când la noi animalele astea umblă brambura pe străzi, păi de ce domnule, de ce să nu-l lase să moară că e doar un câine, io am lăsat zece pe marginea drumului printre mașini…Da, ai lăsat. Și tu și țața de la colț și alți o mie, două, trei de oameni care au impresia că totul li se cuvine și acum te sperii că vine un alt câine și te mușcă de dos pe tine, pe copiii tăi sau ai altora, pe alții care n-au nicio vină că tu ești un tembel și îți abandonezi patrupedele pe unde poți. Haitele de câini agresivi nu au fost create de vreo zeitate urâcioasă și plantate în calea muritorilor români, tot noi le-am format, mă rog, unii dintre noi, așa că nu are sens să ne mai tot prefacem că vina e a celor cu patru picioare.

Nu mă adresez acelei categorii de tembeli de mai sus care sunt sigură că vor vocifera cum că așa e de când lumea, omul are drept de viață și de moarte asupra tuturor celorlalte specii. Mă adresez oamenilor care au cât de cât bun simț și simț de răspundere și le spun că Ionuț Părăușanu, îi invită la flashmob-ul din Parcul Izvor