Desi excesiv folosite, asumarile de raspundere ale Guvernului Boc au fost, pana acum, initiative mai mult sau mai putin reformiste, ceea ce le-a justificat intr-o mare masura. Daca insa actualul Cabinet isi va suma raspunderea pentru a plafona salariile dascalilor, nu numai ca nu va fi vorba despre nimic reformist, dar va oferi una dintre cele mai grave mostre de nesimtire si ipocrizie politica dintre cele cunoscute pana acum de Romania.
Si asta nu pentru ca profesorii ar merita neaparat cresterea salariala de 50% despre care discutam de doi ani si jumatate. Este evident ca refoma in domeniu e inca doar la nivel de reglementare pe hartie, ca nivelul scolii romanesti este inca foarte scazut, ca sunt prea putini dascalii care-si dau interesul. Dupa cum este clar ca bugetul nu suporta acum o astfel de povara. Efortul bugetar pentru majorarea prevazuta de controversata lege votata in 2008 se ridica la 500 de milioane de euro.
Dar astea sunt motive pentru a te abtine de la o majorare, nu pentru a bloca cu orice mijloace una deja decisa printr-o lege pe care ai votat-o si confirmata apoi prin numeroase hotarari judecatoresti.
In 2008, PD-L a votat fara retineri aceasta majorare nesustenabila. Traian Basescu a promulgat legea cu voiosie si chiar a indemnat si alte categorii de bugetari, de exemplu pe cei din Sanatate, sa aiba revendicari similare. Era campanie electorala si Guvernul Tariceanu trebuia pocnit din toate pozitiile. A fost pocnit, culmea, chiar si de parlamentarii liberali, caci legea a fost votata in unanimitate.
Mai mult decat atat, atunci cand Guvernul, aflat in ultimele saptamani de mandat, a blocat aplicarea ei, PD-L in frunte cu Emil Boc au initiat o motiune de cenzura tocmai pe aceasta tema, acuzand Executivul ca incalca vointa suverana a Parlamentului.
Emil Boc spune acum ca in 2008 nu stia ca v
