Banala sare este poate singurul minereu care serveste si ca aliment. Este cunoscuta din timpurile cele mai vechi si a constituit multe secole elementul de baza pentru conservarea alimentelor, intr-o vreme cand congelatoarele nu existau si nici de pasteurizare nu se auzise.
Sarea, congelatorul inaintasilor nostri
Sarea a fost conservantul stramosilor. Carnea si pestele, atat de usor alterabile, erau pastrate in saramura sau sarate uscat si, apoi, svantate. Inca si astazi, pescarii, desi au congelatoare, prefera pestele sarat, ocna.
In Evul Mediu, comertul cu carne sarata era un bussines de varf, iar cine stia sa obtina sarea si sa conserve carnea sau pestele cu ajutorul ei, era un om facut. Viitorul domnitor Petru Rares fusese, in tinerete, unul dintre acestia.
El achizitiona pestele de pe langa Dunare, Prut si Marea Neagra, il sara dupa metode numai de el stiute si il transporta, cu carutele, tocmai in Polonia, acolo unde pretul era bun, iar scrumbia de Dunare sau delicioasa pastruga lipseau.
Romania ar putea da sare la toata planeta
Inca si azi mai este prospera extractia acestui minereu. Fara el, mancarea n-are gust, iar industria chimica n-ar fi fost ceea ce este.
Prin electroliza clorurii de sodiu, respectiv a sarii, se obtin concomitent doua produse valoroase: soda, la unul dintre electrozi si clor, la celalalt.
Este o productie din care, teoretic, n-ar trebui sa rezulte deseuri, iar practic rezulta foarte putine. Clorul este materie prima pentru transformarea etilenei in clorura de vinil, din a carui polimerizare se obtine policlorura de vinil, popularul "PVC".
Soda are o larga intrebuintare in industria hartiei, a lacurilor, vopselelor, sapunurilor, colorantilor, in pielarie, industria maselor plastice, a uleiurilor nealimentare, in industria sticlei si a