La fotbal ne-am lămurit. Nu suntem din categoria Luxemburgului, dar suntem în urma Albaniei şi a Belarusului. Situaţia nu este cu mult mai roz nici în celelalte sporturi, cu excepţia handbalului feminin şi a poloului. Medaliile de bronz obţinute la Campionatul European de handbal feminin reprezintă singura performanţă notabilă a unei naţionale româneşti în ultimii cinci ani.
Vremurile în care performanţele din celelalte sporturi de echipă erau mereu umbrite de cele ale naţionalei de fotbal au apus de mult. Dacă vom rata calificarea la Euro 2012, supoziţie ce tinde să devină certitudine, atunci, la anul vom bifa a cincea absenţă de la turneele finale dintre cele şase disputate în ultimul deceniu. Singura calificare a fost cea de la Euro 2008, acolo unde tricolorii, antrenaţi atunci de Victor Piţurcă, nu au reuşit să treacă de grupe, după două egaluri, cu Franţa şi Italia, şi o înfrângere, cu Olanda.
În comparaţie cu ceea ce se întâmplă în prezent, acele rezultate din 2008 sunt de domeniul fantasticului, ca să nu mai vorbim de performanţele obţinute de Generaţia de Aur. Acum stăm la mâna UEFA, care cel mai probabil nu va definitiva sancţiunea asupra Bosniei şi avem de doi bani speranţă într-o redresare de ultim moment a naţionalei sub comanda unui nou tehnician.
Naţionala de handbal masculin, la nivelul ZERO
Patru titluri mondiale, patru medalii olimpice. Istoria e tot ce ne-a
mai rămas în handbalul masculin. La Europene, o competiţie mai „tânără" în handbal nu am fost decât de două ori. În 1994, când am ocupat locul 11 din 12 echipe, şi în 1996, ultima prezenţă, când ne-am clasat pe locul al nouălea. De atunci, naţionala a avut o perioadă haotică, din care nici calificările aproape miraculoase la Mondialele din 2009 şi 2011, nu au reuşit să ne revigoreze.
La ultima ediţie a mondialelor nu am reuşit să trecem de faza g
