Pe 8 aprilie se împlinesc 100 de ani de la naşterea lui Emil Cioran. Centenarul naşterii lui Cioran este marcat în Franţa prin organizarea mai multor colocvii şi apariţia unor noi lucrări despre marele filozof român. Chiar pe data de 8 aprilie, ziua când este născut Cioran, Institutul Cultural Român de la Paris organizează o masă rotundă intitulată simplu "Cioran".
Printre participanţi se numără Laurence Tacou, directoarea editurii L'Herne, criticul George Banu, profesoara şi traducătoarea Gina Puică, eseistul Vincent Piednoir, scriitorul şi jurnalistul George Walter.
De notat că Editura L'Herne a publicat mai multe cărţi despre Cioran precum şi traduceri din textele de tinereţe ale acestuia, de exemplu "Schimbarea la faţă a României".
Şi pentru că vorbim de cărţi dedicate lui Cioran, ultima apariţie editorială din această serie este semnată de tânărul eseist francez Nicolas Cavalliès, care este şi traducător din limba română. Cartea se numeste "Cioran malgré lui" şi a fost editată de Centrul Naţional de Cercetări Ştiinţifice. Nicolas Cavalliès a scris de altfel numeroase pagini de analiză şi decriptare a operei cioraniene, şi tot el se ocupă de editarea lui Cioran în prestigioasa colecţie "Pléiade".
Pentru a reveni la Cioran, este uluitor câte epitete, etichete şi formule au fost folosite şi inventate în Franţa pentru a-l descrie pe filozoful de origine română. Adeseori a fost numit "un stilist al disperării", "un aristrocrat al îndoielii", un "dandy metafizic", un "filozof al insomniei". Philippe Sollers îl numeşte "un integrist al scepticismului", un terorist al îndoielii", un "fanatic al neantului", un "vampir intelectual".
Cioran este omul care a admirat Franţa criticînd-o fără încetare, ceea ce nu i-a indispus însă în nici un fel pe francezi. Dimpotrivă, profeţiile sale privind declinul Franţei sunt deseori citate în tot felu
