Redactorii \"Evenimentului zilei\" au prezentat, în ultimele săptămâni, poveştile unor români cu handicap, fiecare dintre ei fiind un exemplu de talent, bun-simţ, modestie şi generozitate. Sursa: REMUS SUCIU

La 20-30 de ani, unii vor doar să schimbe lumea şi să mute munţii din loc. Alţii, ceva în plus: să ducă la gură o lingură de supă fără să o verse, să urce o scară, să sărute o fată.

Redactorii EVZ au prezentat, în cadrul campaniei "Viaţa merită trăită", câteva lecţii de viaţă venite de la tineri cu handicap. Cinci dintre ei vor primi o invitaţie de două persoane la conferinţa pe care o va susţine la Bucureşti, pe 11 aprilie, Nick Vujicic, un bărbat fără mâini şi fără picioare care vorbeşte despre fericire.

"Dacă nu s-a putut, asta e"

"Aş fi vrut o viaţă normală. Dar, dacă nu s-a putut, asta e", spune Egyed Zoltan (37 de ani), de lângă Turda. Şansa lui la normalitate s-a spulberat când avea nouă luni, în urma unui tratament greşit care l-a imobilizat pe viaţă.

Boala face ca muşchii să-i slăbească zi de zi, aşa că a mânca singur o farfurie cu ciorbă e o adevărată performanţă. În căsuţa lui cu pereţi crăpaţi, bărbatul are o singură bucurie: blogul personal, unde-şi scrie supărările, pune fotografii şi scrie despre oamenii din jurul său.

Pictoriţa fără mâini

La 17 ani, Roxana Irimia din Valea Jiului studiază pictura la un liceu de artă deşi, din cauza unei malformaţii congenitale, nu are palme, iar degetele-i minuscule ies parcă direct din coate.

În faţa şevaletului însă, handicapul ei dispare. Roxana gândeşte pragmatic şi ştie că din pictură se câştigă greu, aşa că se va specializa în design interior. Prima o fer tă de colaborare în acest domeniu i-a venit deja de la o cititoare, care i-a propus Roxanei să decoreze un apartament.

Desenatoarea fără profesor