Până în decembrie, Ionuţ Badea era un adolescent fericit. Locuia în Valea Mare, judeţul Vâlcea, alături de părinţi, mergea la liceu şi juca fotbal, sport de care se îndrăgostise încă din copilărie. Avea o viaţă simplă, frumoasă şi ambiţii mari: visa să ajungă cândva în echipa naţională de fotbal a României. Până acum patru luni, nimic nu l-ar fi putut opri din drumul pe care pornise. Dar, în decembrie 2010, un duşman nemilos i s-a aşezat în cale: leucemia.
Întâi a fost o durere stăruitoare de măsea. Deşi teama de stomatolog nu-i dădea pace, băiatul de 18 ani a ajuns curând într-un cabinet de specialitate. După un simplu consult, medicul a conchis că era vorba de o infecţie, aşa încât i-a prescris lui Ionuţ un tratament cu antibiotice. Durerea nu a cedat însă, aşa încât stomatologul a decis să extragă măseaua chiar dacă infecţia nu dispăruse.
Din clipa aceea, starea lui Ionuţ a început să se degradeze vizibil, cu repeziciune. După Anul Nou, adolescentul era de nerecunoscut: palid, slăbit, cu faţa tumefiată, obosit. Părinţii, oameni simpli de la ţară, îl priveau neputincioşi. Dar sora lui, Liliana, studentă în Craiova, a hotărât că nu e timp de pierdut. Fratele ei trebuia să ajungă la spital.
„Complicaţii de la măsea“
După doar câteva zile de investigaţii la Spitalul Judeţean din Piteşti, Liliana a primit diagnosticul fratelui său: leucemie acută mieloblastică, ultimul stadiu.
„Se mirau că mai trăieşte“, povestea acum câteva zile tânăra de 21 de ani, netezind cu palma afişele pe care în aceeaşi zi le-a împărţit prin toată Craiova. Din cele două fotografii, Ionuţ o privea de două ori: fericit, mândru de cupa pe care o ţine în braţe, câştigată nu demult la fotbal, şi obosit, speriat de tot ceea ce i se întâmplă acum. „Lui nu i-am spus nimic. Nu ştie ce are. Să nu se sperie şi să renunţe… Ştie doar că a făcut nişte complicaţii d