Investitorii străini continuă investiţiile în sute sau mii de hectare de teren, după ce la finalul anului 2011 aveau deja cel puţin 1,5% din suprafaţa cu păduri a României pentru care au plătit sute de milioane de euro.
Odată venită criza, interesul pentru proprietăţi româneşti a crescut, astfel că atât firmele din industria de prelucrare a lemnului, cât şi fondurile de investiţii s-au grăbit să profite de oportunităţile din piaţă.
Cele mai multe oferte de păduri au venit de la proprietari de suprafeţe retrocedate care nu au stat pe gânduri atunci când s-a pus problema să vândă. Dintre cumpărători, în ultimii ani s-au remarcat austriecii de la Holzindustrie Schweighofer, finlandezii de la Tornator sau nemţii de la Nordcapital.
Cel mai recent anunţ privind o achiziţie a fost făcut însă de Tornator, care a mai luat 500 de hectare la Buzău. Cu toate acestea, cel mai mare proprietar de păduri rămâne statul, prin intermediul Romsilva, companie ce poate fi evaluată la 10,5 mld. euro dacă se ia în calcul valoarea medie a unui hectar.
"Este rentabil să ai o pădure pentru că pe de o parte vinzi lemnul, deci obţii un venit din exploatare, iar pe de altă parte în timp valoarea imobiliară creşte", spune Vlad Cîrjan, avocat partener al casei de avocatură CHSH Gilescu & Partenerii.
Firma a intermediat numai în vară tranzacţii cu 8.000 de hectare de teren evaluate la peste 20 de milioane de euro. Cîrjan este însă de mai mulţi ani implicat în astfel de tranzacţii.
De regulă, investiţiile în păduri se fac pe termen mediu şi lung, de cel puţin zece ani, iar plasamentul este considerat sigur. "Pădurile de la noi sunt în general bune pentru că nu au fost exploatate foarte mult de Romsilva", a mai spus Cîrjan. Probabil că cel mai important motiv care stă la baza deciziei străinilor de a cumpăra păduri româneşti stă în preţ, care este şi de trei
