În continuarea materialului de luna trecută, în care prezentam câteva lucruri utile pentru candidaţi în pregătirea unui interviu, revenim şi cu perspectiva angajatorului. În relaţia cu piaţa forţei de muncă, orice companie acţionează ca ofertant de locuri de muncă şi pe post de „consumator" de candidaţi pentru joburile vacante pe care le are în companie. La fel ca în cazul candidaţilor, o parte importantă a succesului unei campanii de recrutare, fie că este vorba despre un singur post vacant, fie că sunt mai multe, stă în planificarea şi organizarea procesului respectiv. Una din greşelile frecvente pe care le fac angajatorii în organizarea interviurilor este legată de poziţionarea corectă în contextul pieţei.
Nu puţine sunt situaţiile în care o companie atrage cu succes candidaţi interesaţi de jobul vacant, iar în urma interviurilor, nu reuşeşte să-l angajeze pe nici unul dintre aceştia. O parte din vină, în aceste situaţii, revine anunţurilor de angajare, care uneori nu comunică elementele esenţiale despre jobul vacant, diferenţa între anunţ şi ceea ce se comunică la interviu fiind prea mare. O altă parte din responsabilitate, însă mai importantă, este informaţia comunicată în timpul interviului, care este de multe ori insuficientă sau nerelevantă, astfel încât candidaţii îşi formează o imagine greşită despre post şi mai ales despre companie, refuzând jobul respectiv.
În cadrul interviului, angajatorul se poziţionează de cele mai multe ori exclusiv în postura „cumpărătorului", uitând că are şi rolul de a-şi vinde oferta înainte ca aceasta să fie acceptată de către candidat. O altă greşeală pe care o fac angajatorii este de a privi interviul ca o relaţie „generală" cu piaţa forţei de muncă şi de a trata fiecare can¬didat ca pe un exponent al acestei pieţe. În momentul apariţiei la interviu, candidatul nu reprezintă toţi candidaţii care de-a lungul timp
