De la vremurile în care câinele Vasile dădea din coadă prin Modrogan nu fu atâta bucurie prin rândurile portocaliilor. Iar dacă nu e, atunci ar trebui să fie. Pentru că pedeliştii îl au deja în curte pe omul care-i va feri de faliment şi de băncile tocite şi roase ale Opoziţiei. Nu vă uitaţi însă spre Emil Boc. Luaţi aminte la Baconschi.
Impossible is nothing. Nu, nu e o reclamă la o celebră marcă de pantofi sport, ci sloganul pe care cel mai diplomat dintre pedelişti şi l-ar putea asuma drept crez în viaţă. Pentru că şeful diplomaţiei româneşti, Teodor Baconschi, pare să privească lung, în faţă, acolo unde zăreşte numai scaune. Care de care mai înalte.
În urmă cu mai bine de o lună, domnul Baconschi se vedea prim-vicepreşedinte al PDL. „Cred că ar trebui să fiu unul dintre prim-vicepreşedinţii echipei naţionale de conducere, ca să avem argument pentru a recredibiliiza partidul în forţă”, declara atunci şeful diplomaţiei.
Cum pedeliştii nu s-au aruncat de la etaj de bucurie în faţa dorinţei de prea-mărire a lui Baconschi, ministrul s-a gândit că dacă măreşte miza, ceva-ceva tot s-ar putea mişca în inima colegilor de partid. Iar dacă aceştia, i-o cer, la naiba! de ce nu, s-ar putea gândi dacă merită să încerce şi la Cotroceni.
Ca de obicei, domnul Baconschi nu s-a uitat în sondaje. Iar dacă ar face-o, i-ar putea zări în depărtare pe alde Antonescu şi DD TV, cel cu partidul interzis. Ce-i drept, pentru a-şi găsi propriii susţinători, ministrul ar trebui să-şi pună ochelarii. Şi să calculeze rapid câţi români şi cu ce viteză fulminantă trebuie să voteze pe minut la Ambasada de la Paris pentru ca el să ajungă preşedinte.
De la vremurile în care câinele Vasile dădea din coadă prin Modrogan nu fu atâta bucurie prin rândurile portocaliilor. Iar dacă nu e, atunci ar trebui să fie. Pentru că pedeliştii îl au deja în curte pe omul care-i va feri d
