Adolf Eichmann este unul din cei mai cunoscuţi ofiţeri nazişti. Locotenent-colonelul a pus în mişcare sistemul de deportare a evreilor în lagărele de exterminare naziste, motiv pentru care a fost supranumit "arhitectul Holocaustului". După război, a fugit în Argentina cu un paşaport fals.
În anii '60, serviciul de informaţii externe al Israelului, Mosad, l-a capturat şi, după ce a fost judecat, printre altele, pentru crime împotriva umanităţii şi crime de război, a fost spânzurat în 1962. Ziarul german "Der Spiegel" a intrat în posesia documentelor de la procesul lui Eichmann şi le prezintă cititorilor întreaga poveste a unuia din cei mai importanţi nazişti, alături de Joseph Mengele, Reinhard Heyndrich, Joseph Goebbels şi Heinrich Himmler.
Raiul argentinian pentru criminalii nazişti
Câteva sute de croaţi, unguri şi belgieni şi peste 800 de oficiali germani, cu convingeri şi trecuturi naziste, s-au adăpostit în Argentina după război, arată Der Spiegel.
Omul de afaceri Horst Carlos Fuldner i-a ajutat să-şi reconstruiască viaţa. Fuldner deţinea CAPRI, o companie care proiecta centrale hidroelectrice. Acolo erau angajaţi naziştii refugiaţi în Argentina. Şi Eichmann s-a angajat la CAPRI şi a fost trimis în provincia Tucuman, din nordul ţării.
Nazistul şi-a adus soţia şi fiii la el în 1952. Fuldner şi cei 300 de angajaţi ai companiei lui au aflat curând că numele muncitorului german Klement era, în realitatea, Eichmann, se arată în înregistrările de la Ambasada Germaniei din Buenos Aires. Totuşi, pentru copiii lui, care nu îl mai ţineau minte, era unchiul Riccardo. Mult mai târziu au aflat fiii lui cine era tatăl lor şi au păstrat secretul.
Când şi-a pierdut slujba în 1953, familia s-a mutat la Buenos Aires, iar Eichmann a încercat mai multe afaceri pe cont propriu. În cele din urmă, s-a angajat la o uzină Mercedes-Benz, ca sudor şi mecanic.
