Baciul Aron a trăit vremuri în care ciobanii erau prigoniţi de comunişti şi priveşte acum cu tristeţe apusul oieritului şi al transhumanţei.

A crescut în nordul judeţului Mehedinţi, într-o familie simplă, de ţărani, dar foarte muncitori. Era învăţat de mic copil cu munca în gospodărie, însă cel mai mult adora să stea cu animalele pe câmp.

„Am plecat la oi, încă din clasele primare. Dacă nu mă duceam la ale lu` tata, mă duceam la ale altora.

Aveam o dragoste de oi, să văd oi în faţa mea. Oi, câini, măgari, de toate. Apoi, cum am ieşit din şapte clase m-am dus la oi”, îşi aminteşte Aron Tănăsoiu, stabilit de ani buni în satul Livezile.

Până să ajungă cel mai renumit cioban din Oltenia, a muncit cu sudoare de când era flăcău. Cu cele 100 de mioare primite de la tatăl său a făcut peste 30 de ani de transhumanţă în întreaga Românie, a dormit pe zăpadă în cojoc şi s-a luptat cu sălbăticiunile.

„Plecam cu tata în transhumanţă. Ne duceam în stânga, în dreapta, prin Mehedinţi, prin Banat, până m-am însurat la 24 de ani.

Era greu, dar aveam dragostea oilor. Nu puteam să suport să nu văd eu oile mele.

Când mi-o dat tata 100 de oi şi noaptea mă uitam să văd dacă sunt ale mele sau ale altora. Acum, sunt ale mele şi ale băiatului meu. Avem semne pe ele”, povesteşte renumitul cioban.

Alungat de regimul comunist

Anii petrecuţi în comunism îi aduc, deseori, aminte de problemele înfruntate de regimuld e la acea vreme. A fost, mult timp, persecutat şi hăituit de regimul comunist, însă nu regretă nici măcar o secundă ceea ce a trăit până acum.

Doar aşa, cu multă trudă şi multe sacrificii, a ajuns să aibă acum peste 2000 de oi. „Cel mai greu a fost în timpul lui Ceauşescu, pentru că noi nu eram nişte oameni ocrotiţi.

Eram numai alungaţi, pentru că nu ne băgam la IAS sau la CAP şi umblam ca haiducii, nu ca