Creştinii ortodocşi se află în Postul Sfintelor Paşti; în cele ce urmează vă prezentăm un articol legat de această perioadă a Postului Mare, intitulat Postul cel Mare, şcoala pocăinţei , articol publicat în ziarul 'Lumina de Duminică', din data de 3 aprilie 2011:

Biserica ne propune în fiecare clipă, de-a lungul întregului an, mijloace pentru a ne readuce pe drumul care trebuie urmat. Acestea sunt participarea la viaţa sacramentală a Bisericii, în mod special, împărtăşirea cu Sfintele Taine ale lui Hristos şi postul, care reprezintă eliberarea de sub robia faţă de păcat prin refuzul acceptării dorinţelor şi îndemnurilor firii noastre decăzute, prin efortul de a ne descătuşa din stăpânirea cărnii asupra duhului. Postul cel Mare exprimă cel mai bine intenţionalitatea religioasă a dăruirii, a sacrificiului şi permite participarea noastră la jertfa lui Hristos.

Există o perioadă în cursul anului bisericesc în care Biserica ne invită în mod special să luptăm împotriva întunericului şi a păcatului din noi şi să curăţim omul interior, într-o lungă pregătire care ne permite să trăim pătimirea Mântuitorului nostru, să murim cu El, pentru a putea în dimineaţa Paştilor să înviem cu El şi să moştenim Împărăţia pregătită pentru noi mai înainte de întemeierea lumii. Această perioadă care precede sărbătoarea Paştilor este Postul Mare.

Două atitudini fundamentale caracterizează postul, atitudini care găsesc o reflexie corectă în expresia 'tristeţea luminoasă'. Suntem trişti pentru că suntem conştienţi de lipsurile noastre, pentru că suntem conştienţi că suntem departe de desăvârşirea lui Hristos, de sfinţenia la care suntem chemaţi (Mt. 5, 48).

Dar, în acelaşi timp, tristeţea noastră este luminată de conştiinţa existenţei iubirii lui Dumnezeu, 'singurul prieten al oamenilor', a milei divine, căreia noi putem să acordăm