Scriitorul sălăjean Viorel Ştirbu a rămas cu nostalgia locurilor natale. De aceea, spune el, va reveni pentru câteva zile, din Capitală, acasă.A publicat 13 romane devenite foarte cunoscute şi mai are de gând să scrie cel puţin două-trei.
„Trebuie să recunosc că eu nu am scris despre muncitori şi ţărani în sensul de categorii sociale, de clase. Într-un fel îmi pare rău, mai ales când văd că astăzi a scrie despre cei ce muncesc pare a fi o ruşine. De parcă drept de existenţă literară n-ar avea decat regii, reginele şi prinţesele. O prostie!“, susţine scriitorul sălăjean.
Directorul Uniunii Scriitorilor din România
Viorel Ştirbu s-a născut la Buciumi, judeţul Sălaj, în 2 octombrie 1940. Acolo a făcut şi şcoala primară şi îşi aminteşte cu multă afecţiune de dascălii pe care i-a avut. Liceul l-a terminat la Zalău, în 1957, apoi a urmat cursurile Facultăţii de Filologie din Cluj, pe care a absolvit-o în 1964. Din 1967 a lucrat la Teatrul de Stat din Cluj, întâi ca secretar literar, apoi ca director, până în 1971, când a demisionat.
După o trecere scurtă pe la Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ, s-a stabilit la Bucureşti. A lucrat în multe redacţii: Tribuna Şcolii, Urzica, Luceafărul. A fost şi secretar la Institutul de Crecetări Etnologice şi Dialectologice, şeful serviciului de resurse umane şi directorul Uniunii Scriitorilor din România. În ultimii ani de activitate, a fost redactor şef la ziarul Viitorul Românesc şi director al editurii cu acelaşi nume.
„Eu am avut o anume galerie de personaje din mediul oraşelor de provincie, Turda, Cluj, Zalău etc., cam bovarice şi tânjind mereu spre o evadare din mediu, dar fără să ştie prea bine încotro. Aici se regăsesc toponime din Sălaj, unele descrieri, dar ca o acţiune să se desfăşoare într-o localitate anume, nu am realizat. Chiar şi ultima mea carte, care se ocupă de persona