Emil Boc recunoaste, spasit si cu smerenie, ca a gresit. S-a inselat in 2008, cand nu ar fi trebuit sa voteze si sa sustina majorarea salariilor profesorilor cu 50%. Nu a platit niciodata pentru greseala. Nici el, nici altcineva.
A gresit si in 2009 cand a spus ca iesim din criza, desi nici nu intrasem. S-a inselat si la inceputul lui 2010 cand iarasi ieseam din recesiune. Dragut joc de ping pong face Guvernul cu criza. Cand e de rau, cifrele nu-i avantajeaza, atunci criza e internationala si ei nu pot face nimic in fata ei.
Ca niste miorite plangacioase, ei se declara ca au invins criza si s-au sacrificat in numele ei doar atunci cand simt ca pot avea un castig din asta. Cand cifrele cresterii sunt de 0,03 sau 0,1 le sufla vintul in panze. Altfel, ramane asa cum ne-a spus Traian Basescu - "nici eu, nici Guvernul si nici BNR nu ne-am propus sa scoatem tara din criza".
Ce altceva mai clar de atat avem nevoie ca sa le intelegem dimensiunea umana si politica? Poate intelege si un copil de 5 ani. Guvernul nu are nicio vina daca treburile merg prost, de criza se fac vinovati strainii. Si, Boc e formidabil, daca exista cea mai mica speranta de revenire.
Totusi, pentru ca nu exista probabil nicio sansa ca ei sa se maturizeze si sa devina responsabili, cine raspunde pentru erorile si minciunile pe care le-au facut in ultimii doi ani? "O spun raspicat si cu smerenie in fata romanilor: sustinerea majorarii salariilor cu 50%, in 2008, a fost o greseala pe care si eu o recunosc, am fost unul dintre aceia care, desi nu eram nici membru al Guvernului sau al Parlamentului, am sustinut din calitatea de presedinte de partid majorarea salariilor. A recunoaste este mai bine decat a persevera in greseala", sustine Emil Boc.
Traian Basescu ii spunea in 2007 unui tanar alegator ca "in politica a persevera intr-o eroare e o mare gr
