Lucrurile se complică pentru mine pe măsură ce mă apropii de poziţiile fruntaşe ale topului meu despre lucrurile cu care să ne fie ruşine nouă bucureştenilor. Şi asta pentru că de săptămâna trecută de când m-am apucat de el am început să mă uit şi cu mai multă deferenţă la oraşul în care trăiesc şi chiar să-mi fac în minte un top cinci lucruri de care să fim mândri. Sunt şi astfel de lucruri. Dar cum întotdeauna am văzut partea goală a paharului, mereu fiind în mintea mea loc de mai bine, tind să fiu deturnat de lucrurile care nu-mi plac. Încă din prima zi în care mi-am început topul nu am ştiu exact cine şi ce va fi pe primul loc. Existau şi există lucruri care mă agasează, mă deranjează sau chiar mă agresează în Bucureşti. Le prioritozez aici în funcţie de cât de mult mă simt afectat de ele.

Nu am înţeles niciodată cum am avut primari care au câştigat alegeri cu mesajul că le place oraşul şi că-l iubesc. Acest oraş poate avea o şansă doar cu cineva care-l dispreţuieşte, cu cineva care să-şi dorească să-l schimbe profund. Să-l civilizeze. Am şi eu un anumit sentiment de patriotism local căci totuşi am trăit aici, am crescut pe maidanele Bucureştiului şi am fost adolescent în parcurile sale. La figurat vorbind, mi-am făcut liceul în Lăptăria lui Enache şi facultatea în Club A, am şi eu nostalgiile mele. Dar aceste sentimente pălesc în faţa realităţii zilnice. Îmi pasă de Bucureşti mult dar îmi e greu să spun că îmi place sau că-l iubesc aşa cum este astăzi şi de când îl ştiu.

Din politeţe şi pentru că vreau să-i mai dau Bucureştiului o şansă o să inversez topul iniţial, aşa cum l-am gândit în ultimele zile şi o să trec totuşi pe locul trei ceea ce mă gândeam să trec pe locul unu. Vă mărturisesc că am citit şi recitit cu mare atenţie multele dumneavoastră mesaje, pentru care vă mulţumesc. M-a interesat mult să-mi confrunt percepţiile mele despre oraşul