În Libia deznodămîntul este încă departe de a fi la fel de iminent sau de clar ca în Coasta de Fildeş. Din anturajul preşedintelui Gaddafi au fost lansate mai multe propuneri de negociere, iar occidentalii le analizează cu atenţie.

"Situaţia din Libia nu poate fi rezolvată prin mijloace militare", iată ce spunea acum câteva zile ministrul de externe german, Guido Westerwelle, aflat într-o vizită în China. Opinie pe care o împărtăşesc din ce în ce mai mulţi responsabili politici, în mai toate capitalele lumii, de la Beijing la Moscova, de la Washington la Paris. La sfârşitul lunii martie, ministrul francez de externe, Alain Juppé, considera că operaţiunile coaliţiei internaţionale împotriva forţelor lui Gaddafi ar putea dura câteva săptămâni, dar nu mai mult. Astăzi, la Bruxelles, un general al Alianţei Atlantice a declarat că occidentalii au distrus 30 la sută din capacităţile militare ale colonelului Gaddafi.

Ceea ce ar putea fi considerat drept un succes, dacă ne gîndim că acest rezultat a fost obţinut în doar două săptămâni de operaţiuni fără nici o pierdere umană de partea occidentalilor şi exclusiv prin intervenţii aeriene. Strategii militari ştiu însă că oamenii lui Gaddafi şi-au modificat tactica, mişcările lor de blindate sau de vehicule militare nu mai sunt nici atât de masive şi nici atât de vizibile ca până acum.

Ceea ce înseamnă că următoarea fază a confruntării, dacă ea va continua, riscă să fie mult mai complicată. Guvernul de la Tripoli continuă bătălia mediatică, trimite emisari în Europa şi declară ceea ce în urmă cu o lună sau două ar fi fost, poate credibil: şi anume că este dispus să discute despre tot, despre democraţie, despre organizarea unor alegeri sau a unui referendum, despre tranziţia spre un nou model politic, şi aşa mai departe. Apariţia publică de ieri seară a colonelului Gaddafi, prima de pe 22 martie încoace, f