Toma Caragiu, Ştefan Bănică, Octavian Cotescu, Ştefan Mihăilescu Brăila, Amza Pellea, Dem Rădulescu, Coca Andronescu i-au interpretat textele. Dan Mihăescu (77 de ani), creatorul unor texte celebre precum „Omul cu şopârla“, în interpretarea lui Toma Caragiu, sau „Milogul“, cu Dem Rădulescu, vorbeşte despre cariera sa

„Adevărul". Cum v-aţi descoperit calităţile de umorist?

Dan Mihăescu: Pe la vârsta de 24-25 de ani am asistat la o scenă în familia unor prieteni care îşi pregăteau copilul pentru prima zi de şcoală. Tatăl, mama, bunicii ţipau unul la celălalt: nu uita caietul, nu uita penarul, nu uita să-i faci un sendviş, pune-i şi un măr! În nebunia aia, au plecat cu copilul la şcoală şi în stradă şi-au dat seama că uitaseră ghiozdanul. M-am amuzat teribil şi mi-am închipuit altfel finalul acestei întâmplări: cum ar fi fost să uite chiar copilul? Am scris acest scheci pentru „Unda Veselă", care a plăcut foarte mult, iar cei de acolo mi-au propus să fiu colaborator. Pe atunci avea rubrică la radio Alexandru Giugaru cu „Scrisori comice" ale lui Tudor Muşatescu şi am încercat să scriu ceva în aceeaşi manieră, însă fără speranţa că un actor de talia lui Giugaru va alege ceva. Giugaru a văzut textul şi l-a spus la radio. Încet- încet, oamenii mi-au mai solicitat câte un scheci, câte un text pentru un almanah. Nu m-am gândit niciodată că mă voi califica pentru această profesie. După aceea am scris nişte volume de proză umoristică.

Pentru ce vă pregăteaţi, de fapt?

Mă pregăteam să devin avocat. Chestie care nu s-a întâmplat, pentru că am participat la un concurs literar, am luat premiul I şi mi-a intrat în cap povestea cu presa şi cu scrisul. Aveam un foileton care se publica în revista „Magazin", după o povestire a mea s-a realizat primul film poliţist românesc, „Portretul unui necunoscut", cu Octavian Cotescu, Geo Barton, Ioana Bulcă