Inima este un organ muscular, o pompă neobosită şi foarte eficientă. În decursul unei singure zile, ea se contractă de 100.000 de ori, asigurând trecerea a 7.400 de litri de sânge. Pentru a permite această desfăşurare de forţe, fiecare element anatomic este construit cu maximă precizie. Fiecare detaliu. De exemplu, valvele – piese cu care suntem familiarizaţi din tehnică, dar pe care ne-am aştepta mai puţin să le întâlnim aici.
Anatomia unei pompe neobosite
Inima este alcătuită din patru cămăruţe: două superioare, mai mici, numite atrii, şi două inferioare, mai mari, numite ventriculi. Fiecare atriu comunică doar cu ventriculul corespunzător, între partea stângă şi partea dreaptă a inimii neexistând nici o comunicare. Sângele din organism, încărcat cu bioxid de carbon, este adus la inimă, în atriul drept, de către vena cavă. De aici, el trece în ventriculul drept, de unde pătrunde în artera pulmonară, ajungând în plămân pentru a se oxigena. Din plămân sângele încărcat cu oxigen este preluat de vena pulmonară, care îl aduce la inimă, în atriul stâng. De aici, trece în ventriculul stâng şi apoi în artera aortă, care dezvoltă ramuri din ce în ce mai mici, hrănind practic toate ţesuturile şi organele. Există patru valve: valva tricuspidă între atriul şi ventriculul drept, valva pulmonară la ieşirea arterei pulmonare, valva mitrală sau bicuspidă între atriul şi ventriculul stâng şi valva aortă la originea arterei aorte. Rolul lor este de a permite curgerea fluxului de sânge numai în sensul descris, fiziologic. Astfel, când ventriculul este gol, valvele de la orificiile atrio- ventriculare stâng şi drept se deschid pentru a permite umplerea lor cu sângele din atrii. După ce ventriculul este plin, aceste valve se închid, ventriculul se contractă şi sângele trece prin valva pulmonară, respectiv aortică, în cele două artere. Apoi, aceste două valve se închid
