La 7 aprilie 2009 tineretul din Chişinău a urcat pe baricade. Peste 50.000 de protestatari s-au întrunit în zilele de 6, 7, 8 aprilie 2009 ca să-şi apere dreptul lor la viitor. V. Voronin se pregătise să mai guverneze încă 4 sau încă 40 de ani. Şi atunci tinerii au zis: "Nu!".

Republica, de la un capăt al ei la celălalt, a creat impresia că s-a trezit. Ca un om care adormise într-o cameră unde cineva a aprins lumina. Concluzia guvernanţilor, care urmăreau cu frică, de la etajele de sus ale Casei Guvernului, marea de oameni care se revărsase în Piaţa Marii Adunări Naţionale, a fost una: să fie arestat poporul! Odată cu lăsarea întunericului, parcurile, locurile din preajma Pieţei au fost înţesate cu poliţişti, cei mai mulţi în haine civile, care au început vânătoarea de oameni. Sute de tineri au fost arestaţi în stradă, în căminele studenţeşti, iar a doua zi - în clasele de studii (elevi scoşi în timpul orelor cu cătuşe la mâini) sau aulele studenţeşti (unii fiind exmatriculaţi înainte de a părăsi sediile instituţiilor de învăţământ). Toţi copiii care purtau panglică tricolor au fost reţinuţi, anchetaţi, intimidaţi. Izolatoarele comisariatelor de poliţie deveniseră brusc neîncăpătoare. Acolo tinerii au fost bătuţi cu bulanele, cu pumnii, cu bocancii până-şi pierdeau cunoştinţa. Apoi, când îşi reveneau, poliţiştii cu cagule - un simbol al dictaturii - reluau bătăile de la capăt. "Poliţiştii loveau în noi ca în nişte animale", mi-a spus ulterior un tânăr.

Damian Hâncu

Unul dintre cei maltrataţi în secţiile de poliţie a fost Damian Hâncu, student basarabean la Bruxelles, care în ziua de 7 aprilie se aflase între cei mulţi cu doi ziarişti suedezi. Noaptea, când s-a distanţat de oaspeţii săi, 15 poliţişti îmbrăcaţi în civil au tăbărât peste el, l-au imobilizat ca pe un criminal şi l-au dus la Comisariatul de poliţie din sectorul Centru. Aici poliţ