„Caligula“, spectacolul Teatrului Naţional „Marin Sorescu“ din Craiova, este o creaţie de forţă a regizorului László Bocsárdi. Sorin Leoveanu mută nebunul şi câştigă partida. Caligula, împăratul roman care s-a imaginat zeu, este, pe lângă Hamlet, încă un mare personaj creat de actorul craiovean.

Piesa „Caligula", după Albert Camus, se împlineşte într-un spectacol puternic, limpede şi viu. Publicul aflat pe scena sălii mari, spaţiu cu o acustică impecabilă, este răsfăţat de traducerea realizată de Alice Georgescu. László Bocsárdi şi Alice Georgescu au negociat fiecare cuvânt, pentru a găsi o variantă care poate funcţiona doar în acest singur context.

Sorin Leoveanu, impresionant

Regizorul nu-şi face nici de data aceasta un drapel din preocuparea evidentă pentru textele semnificative din dramaturgia universală. Spectacolul său este surprinzător pentru că îmbină acribia cu parodia, minimalismul rece al emoţiei cu teatralismul, frazarea exactă cu ruperile de ritm, pudoarea cu extravaganţa. Jocul contrastelor îi convine de minune lui Sorin Leoveanu. Prin forţa magnetică a personajului său, el conduce toate celelalte personaje printr-un labirint de incertitudini, care are ieşirea doar în moarte.

Bocsárdi a ştiut că trebuie să vină la Craiova, pentru că aici îl va găsi pe adevăratul Caligula, încarnat de unul dintre puţinii actori din România care pot da credibilitate acestui personaj. Sorin Leoveanu face din împăratul ambiguu şi eterogen, adeptul asasinatului bizar, din omul însetat de absolut, pervers şi incestuos, un erou romantic, aproape uşor de înţeles, umanizat de un vis la îndemâna oricui: căutarea libertăţii.

Bocsárdi dă prioritate textului în primul act şi recuperează prin discurs regizoral în actul al doilea, creând imagini surprinzătoare prin aşezarea personajelor, ilustraţie sonoră (jazz contemporan) şi rezolvând inedit acumul