Miercuri seara, în toate bisericile se cântă una dintre cele mai frumoase creaţii imnografice ale ortodoxiei: Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul.
Canonul cel Mare al Sf. Andrei Criteanul, care se citeşte în perioada Postului Mare, reprezintă una dintre treptele pocăinţei ce conduc spre Ziua Învierii lui Hristos. În primele patru zile ale Postului, am avut prilejul de a lua parte la citirea câte unei părţi din acest Canon, în cadrul slujbei Pavecerniţei mari. În a cincea săptămână a Postului, miercuri seara, la Denie, se citeşte în întregime Canonul cel Mare, împreună cu viaţa Sfintei Maria Egipteanca.
Canonul cel Mare este una dintre cele mai importante, dacă nu chiar cea mai importantă operă a imnografiei despre pocăinţă. Deşi abundă în episoade biblice, totuşi nu este o simplă concentrare a unor teme biblice. Dimpotrivă, în acest Canon toate faptele scripturistice la care s-a făcut părtaş omul - crearea, căderea, alungarea din Rai, întoarcerea, aşteptarea, răscumpărarea - sunt personalizate. Ele se transformă în faptele fiecăruia dintre noi: crearea mea, căderea mea, răscumpărarea mea. Istoria personajelor devine istoria mea, iar eu devin conştient de profunzimea ei: “De unde voi începe să plâng faptele vieţii mele celei ticăloase?”. Canonul ne introduce pe fiecare dintre noi în istoria Sfintei Scripturi şi ne determină să conştientizăm, prin intermediul modelelor de pocăinţă, amplitudinea păcatelor noastre şi înstrăinarea faţă de Dumnezeu.
Un monah tânăr şi erudit
Despre autorul Canonului cel Mare, Sf. Andrei Criteanul, nu se ştiu foarte multe, existând încă multe controverse asupra vieţii, dar mai ales asupra operei sale. Se crede că s-a născut în Siria, în oraşul Damasc, în jurul anului 660. Tradiţia spune că Andrei nu a putut vorbi până la vârsta de 7 ani, când a primit Sfânta Împărtăşanie într-o biserică din Ier
