Într-o perioadă în care din "afară" vin tot felul de huleli, meritate sau nemeritate, la adresa ţării şi mai ales presiuni dramatice de supraîndatorare şi subordonare faţă de străinătate, de sclavagizare a relaţiilor de muncă şi abandonări din seva economică în favoarea capitalului străin, iată un străin care ne spune adevăruri despre economia din România, adevăruri din păcate nici măcar rostite la Bucureşti, darămite la care s-ar lua aminte prin această ţară.
Într-un interviu acordat nu demult Ziarului Financiar, ambasadorul Italiei la Bucureşti ne spune în fond lucruri de bun-simţ, ştiute cândva în România, dar uitate voit sau nevoit: că investiţiile interne sunt baza, că investiţiile străine sunt doar un adjuvant, minunat, dar numai un adjuvant, şi că doar cu o floare nu se face primăvară. "Dacă aduci o fabrică Nokia în mijlocul ţării, nu te poţi baza pe faptul că aceasta va sprijini întreaga economie. Să nu credeţi că dezvoltarea economică este astfel asigurată. Trebuie să identifici cel mai bun lucru pe care îl poţi face, la ceea ce te pricepi cel mai bine şi ce resurse ai la îndemână... Trebuie să dezvoltaţi ţesutul industrial, numai aşa veţi creşte!" Ţesutul industrial – iată cheia dezvoltării! Poate n-a fost suficient de solid, poate n-a fost suficient de bine articulat, poate n-a fost suficient de eficient, dar un ţesut industrial în România a existat. A fost însă distrus la indicaţiile Băncii Mondiale şi cu concursul întregii clase politice româneşti din ultimii 20 de ani! A fost dezmembrat, demolat, debitat cu flacăra acetilenică şi valorificat la preţ de fier vechi de hoţi români şi străini, creditaţi cu termenul jenant de oameni de afaceri! Este mare îmbulzeală pe lista articulaţiilor nodale din ţesutul industrial distruse la indicaţia Băncii Mondiale şi duse spre dispariţie prin constrâ
