Pentru hainele oferite de un mare lanţ de magazine ce tocmai se lansa cu oferte atrăgătoare s-au bătut pe viaţă şi pe moarte babe în târlici, tineri cu cercei şi părul arici, cucoane pe tocuri şi zdrahoni cu mutre dubioase. S-a lăsat cu vărsare de sânge şi SMURD. „Sărăcia, maică“, se jelea în direct o gospodină cocoşată sub greutatea a trei pungi burduşite cu ţoale şi încălţări. La promoţia de cafea, un tată de familie a fost filmat cărând cât pentru un regiment de infanterie. Alimentele de băcănie îndesate în sacoşele unei mamaie ce părea în pragul infarctului puteau umple pentru vreo doi ani cămara familiei lărgite. O reminiscenţă comunistă, o să spuneţi, din vremea marilor războaie pentru siguranţa de mâine a stomacului. Deprinderea hârciogului are o nefastă tradiţie şi puţine erau, chiar şi pe vremea „odiosului“, rafturile cămărilor care nu se curbau sub greutatea borcanelor, a pungilor cu făină şi mălai, a sticlelor de ulei. Puţini au fost cei care au reuşit să traverseze acea perioadă cu demnitatea desprinderii de crampele stomacului, în numele căruia au făcut compromisuri dezgustătoare. Inclusiv colaborarea cu Securitatea.

Nu ştiu din ce categorie fac parte actualii invadatori ai supermarketurilor cu promoţii. Unii sunt, mai mult ca sigur, săraci, alţii, doar pomanagii şi apucători. Sunt convinsă că o anchetă serioasă asupra structurii sociale a cumpărătorilor ar arăta că nu neapărat precaritatea financiară îi determină să-şi scoată ochii şi să-şi sfâşiie hainele pentru pungile cu carne tocată. Dar chiar şi sărăcia şi nenorocirea ar trebui să aibă o demnitate a lor.

Cel mai bun exemplu este Japonia. Una dintre imaginile care m-au impresionat este cea a unei cozi, şerpuind ordonată, în limitele trasate cu creta pe asfalt. Japonezii din zonele lovite de cutremur, tsunami şi radiaţii, cărora cred că le vine ceva mai greu decât nouă românilor, şi-au