\"MÂNDRU SĂ FIU ROM\". Din Grajduri, o localitate din judeţul Iaşi, Ionuţ Stan a ajuns să organizeze seminarii în care îi învaţă pe francezii de pe Coasta de Azur ce înseamnă cultura sa.

A primit de la colegii de şcoală destule injurii care i-au înroşit obrazul, a avut şi porecle care-i aminteau mereu că, în ciuda faptului că nu se simţea cu nimic diferit faţă de ceilalţi, era altfel. A avut şi profesori care s-au uitat urât şi, mai târziu, colegi cărora nu le venea să creadă că un băiat de etnie romă poate fi jurnalist, apoi poliţist, pentru ca, în final, să lucreze la instituţii importante din afară. Chiar dacă a fost şi pe punctul de a abandona şcoala, şi-a revenit de fiecare dată.

Ionuţ Stan lucrează acum în Franţa, ca mediator la Secours Catholique Délégation du Var, în Toulon, şi încearcă să le arate francezilor o altă faţă a romilor care le-au invadat suburbiile, le adună fierul vechi ori cerşesc.

Lupta pentru a face şcoală

Ionuţ a locuit toată viaţa în Grajduri, judeţul Iaşi, într-o comunitate mică în care lumea învăţase să trăiască alături de romi fără să lase însă prejudecăţile deoparte. Aşa că băiatul dintr-o familie de lăieşi, cu bunicii fierari, a trebuit să se impună la şcoală prin altceva decât prin culoarea pielii de care se agăţau toţi. Prin urmare, a învăţat suficient de bine cât să fie invidiat.

"Am avut şi un aliat puternic: pe mama. De fiecare dată când cineva, la şcoa lă, ne făcea ţigani sau ne lovea venea şi îi făcea cu ou şi cu oţet pe toţi, de la director până la omul de serviciu. Îmi rupea caietele de faţă cu profesorii şi mă lua de la şcoală ţipând: «Lasă că te fac om mare şi fără şcoala lor!». Eu o urmam plângând. Era modul ei de a ne apăra, destul de eficient. Iar a doua zi îmi lua caiete noi şi mă trimitea înapoi", povesteşte cu umor băiatul.

Cum a scăpat de "Bronz" @N