- Cultural - nr. 756 / 5 Aprilie, 2011 Poezia este "Lumina din Lumina“ – si, ca in acceptiunea baciutiana –, "un fel de ea“, "un fel de eu“, parte ("paradoxist-infinita“), parte-ens-de-stea din sacrul Intreg Cosmic, din acel Dumnezeu cogaionic / dacic, parte cu fundamentala interfunctie a sanatatii si evolutiei / progresului, ca daca partea e sanatoasa si Intregului ii merge bine, si invers, intru rostuire a Lumii: «Un fel de-a fi, / un fel de ea, / un fel de-a nu fi / nu, nici da, / un fel de ieri, / un rest de stea, / un intreband, / un a pleca, / un fel de eu, / altundeva, / lumina din lumina ta. / Atat te-ntreb: / cine e A?» (Litera, p. 16). In ultima instanta lirosofica – de vreme ce se face trimitere la "axa timp-secundei“, la "eternitatea clipei“ –, Poezia mai ramane si «Lectie / de / anatomie / a unei / secunde.» (Poezia, p. 5). Pentru eroul liric baciutian, "nunta de argint“ (cu o mireasa, zana a apelor, sirena «cu solzi de ceara») «e o margine de zi / batuta-n cuie – / alt Christos», viitorind petrecerea puritatii, "a albului in os“, "in Unul, sau in Niciunul“, derulandu-se «tocmai cand mirose-a primavara», «cand tocmai inc-o primavara / inel pe deget inconjoara» (Nunta de argint, p. 6); pentru el, bacovianul verde "crud“ / "pur“ se metamorfozeaza in «verde chip, / verde chip, / bip… bip…» (Bip, p. 7), spre a «trece o data / si inca o data, / jumatatea […] imperecheata, / jumatatea […] de cuvant, / jumatatea […] de descant, / jumatatea […] / de viata, / intregul…» (Basm, p. 8), adica jumatatile de la "chirurgizarea zeiasca“ a Androginului, jumatate androginica in care se si oglindeste intr-un autoportret de Sfintele Pasti (diferit de al stanescian-paradoxistului Om-Fanta): «Trupul meu / ca o rana / deasupra / ierbii – / o picatura / de sange.» (Autoportret de Paste, p.11). In oglinda alteritatii, eroul liric se marturiseste intre pragurile "nord“ si "sud“