Între 12 şi 18 aprilie, Sankt Petersburg, metropola din delta râului Neva, va deveni Capitala mondială a teatrului, cu ocazia decernării „Premiilor Europei pentru Teatru“ la Baltic House. Două călătorii teatrale şi un pelerinaj religios în Rusia mi-au revelat frumuseţea oraşului din Rusia de nord-vest, supranumit „Veneţia Nordului".

Senzaţia trăită a fost de coborâre în timp, de întâlnire cu o istorie tumultuoasă şi o tradiţie fascinantă. Întemeiat de Petru cel Mare, acum 300 de ani, ca „o fereastră către Europa", oraşul este situat pe 42 de insule în jurul Nevei, legate între ele prin 432 de poduri. Un oraş-muzeu, copleşitor prin monumentele sale, palate, domuri, basoreliefuri, statui, biserici, clădiri somptuoase în stiluri diferite, patinate de timp, creaţii ale unor iluştri arhitecţi.

Am început periplul în acest oraş-spectacol cu Fortăreaţa „Petru şi Pavel", unde a fost pusă piatra de temelie a oraşului. Acest bastion, ridicat împotriva cuceritorilor suedezi, a rămas în amintirea contemporanilor ca cel mai cumplit loc de detenţie politică, atât în perioada ţaristă, cât şi în cea comunistă. În această „Bastilie a Rusiei" au fost întemniţaţi Alexei, fiul lui Petru cel Mare, bănuit de trădare de către tatăl său, Alexander Radişcev, conducătorul mişcării decembriste din 1825, Dostoievski, Gorki, Troţki.

Pentru petersburghezi un loc de pelerinaj este Catedrala „Sfinţilor Petru şi Pavel", unde se odihnesc împăraţii şi împărătesele Rusiei. Un loc special îl au aici ultimii Romanovi, ţarul Nicolae al II-lea şi familia sa, ale căror rămăşiţe pământeşti au fost găsite după 1989. După o plimbare pe zidurile de apărare, care îţi oferă o panoramă superbă a oraşului străbătut de Neva, un popas firesc este Piaţa Palatului. Ea este dominată de Palatul de Iarnă, capodoperă a arhitectului Rastrelli, reşedinţă a ţarilor, astăzi găzduind un mare muzeu, celebrul Erm