Banuteii (Bellis perennis) arata precum margaretele pitice, cu petale albe si mijlocul galben, si pot fi vazuti pe toate pajistile, de la campie pana sus, in zona montana. In functie de zona, banuteii se mai numesc nasturasi sau paralute. De la aceasta planta se folosesc, in scop terapeutic, sub forma de ceai sau pulbere, florile care acum, primavara, au un puternic efect detoxifiant si diuretic.

Ceaiul din banutei se prepara punand la inmuiat, pentru 4-5 ore, o mana de flori proaspete, tocate marunt, intr-o jumatate de litru de apa rece, dupa care se filtreaza si lichidul rezultat se lasa deoparte.

Apoi, florile se oparesc cu o jumatate de litru de apa clocotita si vasul se tine acoperit pana ce lichidul se raceste. La sfarsit, se filtreaza si cele doua extracte se combina, obtinandu-se aproximativ un litru de ceai care se bea in trei reprize, inainte de mesele principale.

In intoxicatii, se bea un litru de ceai pe zi, in doua reprize, dimineata si seara. Persoanele care au probleme renale pot bea ceai de banutei la care sa mai adauge 4-5 fire de papadie proaspata, cu tot cu radacina.

In caz de litiaza renala cu urati, la ceaiul de banutei se mai adauga o mana de frunze proaspete de mesteacan sau o lingura de muguri de mesteacan. Se tine o cura de 21 de zile, timp in care se beau pana la doi litri de ceai pe zi.

Pulberea de banutei se obtine din flori maruntite si bine uscate, date prin rasnita de cafea, dupa care se cern printr-o sita deasa.

In caz de cancer la san se foloseste un amestec de pulbere din patru parti flori de banutei, patru parti frunze de captalan, patru parti tataneasa, doua parti iarba de rachitan, doua parti vasc de mar sau de brad si o parte marul lupului. Cura se tine timp de 10-12 luni si se iau cate doua lingurite de pulbere de patru ori pe zi.

Termenul de gar