Nu mai cred de mult în indicatorii economici prezentaţi oficial. Dacă ne-am lua după realizările care se raportau pe vremea lui Ceauşescu, am fi şi acum campioni la orice obiect cultivat la hectar.
În România e criză de pe vremea lui Decebal, deşi nu-s convins că dacii treceau Dunărea ca să jefuiască provinciile romane de foame, sau doar se antrenau pentru viitoarele clonări de carduri.
Recesiune a fost si pe vremea romanilor, otomanilor, austro-ungarilor, germanilor, comuniştilor şi neo-comuniştilor.
În copilăria mea alimentarele aveau o bogată ofertă de creveţi vietnamezi, iar cine avea banane era puternic. Părinţii mei spuneau atunci că e criză. Noroc că-l vedeam pe Ceauşescu , în alea două ore de program pe zi, spunând că o ducem extraordinar.
Acum l-am văzut pe domnul Boc zicând cum trăieşte el fiecare zi de parcă ar fi ultima. Şi acum gândiţi-vă ce aţi face dacă aţi şti că azi e ultima zi. Eu aş încerca să-mi trăiesc viaţa, nicidecum să conduc ţara. Abia după declaraţia asta mi-am explicat multe dintre deciziile lui Emil Boc. E clar, îşi trăieşte viaţa pe banii noştri.
După 1990, în fiecare an, românii au fost în criză. Şi acum să fim anunţaţi că ieşim din recesiune? Nu, nu pot să cred aşa ceva. Ca să mă conving, am verificat cardul. Nu mai aveam niciun leu, iar datoriile sunt aceleaşi. Simt că pot înfrunta încheierea recesiunii cu acelaşi avânt ca şi până acum.
Citeşte şi blogul lui Mihai Duţă
