- Istoric - nr. 757 / 6 Aprilie, 2011 Ce fericita si simbolica intamplare ca una dintre cele mai noi si impunatoare Biserici – Catedrala Ortodoxa a Sibiului – sa-si aiba altarul randuit si indreptat in directia intinsului ses al Campiei Selimbarului. Este locul uneia dintre numeroasele si legendarele batalii victorioase ale ostirii si neamului romanesc pentru pastrarea fiintei si unitatii sale nationale. Era, precum spun cronicile timpului, acea vestita batalie din toamna tarzie si rece a anului 1599. Atunci cand, in drumul ei triumfator spre Cetatea Alba Iulia, oastea lui Mihai Viteazul invingea, in vazul admirativ al romanilor satelor sibiene si marginene, armatele grofilor si nemesilor conduse de principele Transilvaniei, nimeni altul decat arogantul cardinal catolic Andrei Bathory. In cinstea glorificarii acelei izbanzi, credinciosii sibieni au inaltat – cu truda si cu multa cheltuiala – o biserica-catedrala pe chiar bulevardul care poarta numele marelui voievod-martir. Mai-nainte de a o construi, viitorii ei enoriasi au hotarat sa-i randuiasca doua hramuri: "INALTAREA DOMNULUI” si "SFANTUL IERARH NICOLAE”. Sotii, pictori-iconari, RODICA si MANOLACHE PATRASCU, cu talent si har dumnezeiesc, dar si cu multa stradanie si credinta, au dat chip si culoare sfintelor imagini ale zugravelilor interioare. In total, o suprafata de pictura si de zugraveala egala cu aproape o jumatate de hectar de pereti si ziduri interioare. Nise, bolti si cupole zugravite cu imagini infatisand, deopotriva, NASTEREA si RASTIGNIREA, cat si INVIEREA FIULUI LUI DUMNEZEU IISUS HRISTOS. Precum si principalele scene biblice specifice iconografiilor si zugravelilor bisericilor ortodoxe romanesti: sfintii apostoli, ingeri si prooroci. Intraatat de inalta este cupola principala a Catedralei, incat, daca o privim din josul podelelor, vom avea impresia, inselatoare, ca cei 34 de metri patrati ai pict