Pădurile, Delta Dunării şi „o cultură autentică a vânătorii" îi aduc în România pe libanezii pasionaţi de vânătoare. Un fost ministru şi un şef de bancă explică de ce preferă să vâneze aici şi nu în Occident.

Fostul ministru Farez Boueiz, unul dintre primii oficiali străini care a vizitat România după căderea comunismului, spune că a fost uimit încă de la prima vizită de bogăţia geografică a României. Mai mult, spune el pentru site-ul lorientlejour.com, aici a găsit atmosfera potrivită pentru a-şi practica sportul preferat. Boueiz este de părere că există două mari categorii de ţări: cele foarte dezvoltate (Europa Occidentală sau SUA), unde vânătoarea a devenit prea comodă, infrastructura - prea somptuoasă, iar vânatul este aproape domesticit, şi cele slab dezvoltate (din Asia Centrală, de exemplu), unde vânătoarea este prea sălbatică, iar organizarea lasă de dorit. România este undeva la mijloc: vânătorile sunt organizate, dar nu au ajuns la un nivel atât de dezvoltat, încât să-şi piardă cu totul caracterul sălbatic. „Există transport, hrană, cazare, iar animalele sunt sălbatice şi trebuie să fii un vânător experimentat. Trebuie să mergi destul de mult şi să mănânci sub cerul liber, în frumoasele păduri româneşti", spune Boueiz.

Acesta nu este totuşi singurul motiv pentru care libanezii sunt atraşi de vânătorile româneşti. Preşedintele Băncii Libaneze de Comerţ, Maurice Sahnaoui, spune că preferă România altor ţări din Europa datorită climatului său natural unic şi bogăţiei vânatului. Şi Sahnaoui laudă latura sălbatică a vânătorilor româneşti. „Diferenţa dintre România şi alte ţări este aceea că ghidul îl însoţeşte pe vânător şi îl ajută să găsească ţinta, dar nu intervine în alegerea ţintei sau a tirului", spune el.

În plus, libanezii şi românii au multe în comun, din punct de vedere cultural, şi Sahnaoui spune că se simte „în largul său atunci