Satul care l-a urmărit obsesiv pe gânditorul român, tot timpul exilului parizian, are cam aceeaşi populaţie ca acum o sută de ani şi, în plus, o statuie de gips a filosofului.

Vineri, 8 aprilie, se împlinesc o sută de ani de la naşterea lui Emil Cioran, filosof pe care istoria secolului al XX-lea l-a despărţit definitiv de ţara natală.

Dacă faţă de România şi de români Cioran a trăit un şir continuu de dezamăgiri, faţă de Răşinari, localitatea în care a văzut lumina zilei, scriitorul a nutrit o nostalgie care l-a urmărit tot restul vieţii. Distanţa geografică a contribuit la mitizarea Răşinarilor, transformându-l în paradisul pierdut al unei existenţe care - în opinia filosofului - n-a mai avut sens după vârsta de 9 ani.

MULTIMEDIA VIDEO evz.roVezi mai multe Profesorul Van Itterbeek, director al Centrului de Cercetare "Emil Cioran", despre întâlnirea sa cu opera filosofului VIDEO evz.roVezi mai multe Primarul Răşinarilor, Bogdan Bucur, despre proiectul amenajării unei Case Memoriale "Emil Cioran" VIDEO evz.roVezi mai multe Profesorul Van Itterbeek, despre indiferenţa autorităţilor române faţă de Colocviile Cioran, ajunse la ediţia a şaptesprezecea

Corespondenţa lui Cioran - atât scrisorile adresate familiei, cât şi cele prin care ţinea legătura cu prietenii din copilărie sau cu cei întâlniţi la maturitate - abundă în referinţe la acest sat. De la banala întrebare pe care i-o pune fratelui său, Aurel, interesându- se dacă mai sunt cireşe la Trăinei (un cătun din componenţa localităţii), până la celebra întrebare pe care i-o adresează lui Constantin Noica: "Ce folos că am părăsit Coasta Boacii?".

Comuna, în anii 1910

Cele mai multe informaţii despre Răşinarii în care a văzut lumina zilei Emil Cioran le avem din monografia profesorului Victor Păcală - o lucrare monumentală, publicată în 1914 şi premiată de Academi