Trupele opoziţiei ivoriene au luat cu asalt reşedinţa ex-preşedintelui Laurent Gbagbo, după o luptă de multe luni cu cel care nu a recunoscut rezultatul alegerilor din noiembrie. Preşedintele ales Alassane Ouattara moşteneşte o ţară distrusă de lovituri de stat şi guvernări ilegitime, care în urmă cu doar un deceniu era un model de dezvoltare pentru continentul african. Episodul Coasta de Fildeş şi felul în care comunitatea internaţională a ales să intervină arată cât de sinuos este drumul Africii spre democraţie.
La începutul lunii aprilie, un convoi al Organizaţiei Naţiunilor Unite a atacat reşedinţa preşedintelui în exerciţiu al statului african Coasta de Fildeş, Laurent Gbagbo, care a pierdut alegerile prezidenţiale din noiembrie anul trecut, organizate şi finanţate de ONU, Franţa, SUA şi Japonia. Gbagbo a refuzat să renunţe însă la putere, propulsând Coasta de Fildeş într-un nou război civil.
În luna decembrie, Naţiunile Unite, Uniunea Africană, Comunitatea Economică a Statelor din Africa de Vest, Uniunea Europeană şi Statele Unite l-au desemnat şi recunoscut oficial pe candidatul opoziţiei, Alassane Ouattara, ca preşedintele de drept al ţării africane. În ultimele cinci luni, forţele militare fidele celor doi candidaţi au fost implicate în numeroase campanii de intimidare a populaţiei locale, în lupte de stradă şi alte conflicte, sociale şi armate. Luptele pentru putere au cauzat aproximativ 1.300 de morţi, mii de răniţi, iar un milion de cetăţeni ai Coastei de Fildeş au devenit refugiaţi în ţările vecine. De la succes la dezastru
La începutul anilor ’90, Coasta de Fildeş era numită, pe bună dreptate, „Perla Africii.” Cu un sistem medical bine pus la punct, o infrastructură modernă, un guvern echitabil şi un parteneriat transparent între companiile locale şi cele străine, statul vest-african reprezenta o excepţie marcantă pe un continent în ca
