În fiecare zi de joi, cotidianul Zi de zi vă propune o nouă rubrică, realizată de consultantul fiscal Mihaela Göndör, membru în cadrul Camerei Consultanţilor Fiscali din România, economist, doctor în management financiar şi conferenţiar universitar doctor la Universitatea “Petru Maior” din Târgu-Mureş. Întrebările şi sugestiile dumneavoastră sunt aşteptate la adresa de e-mail mihaelagondor@gmail.com.

Ascultându-l zilele trecute pe Jeffrey Franks (FMI) spunând că scumpirea alimentelor în România se datorează doar mişcărilor internaţionale de preţuri, neavând nicio legătură cu politica internă, gândul mi-a fugit rapid la TVA. Pentru fiecare produs vândut în România, 24% din preţ revine statului sub formă de TVA, spre deosebire de majoritatea statelor UE unde cota de TVA practicată pentru alimente este în jur de 6% – 7%. Cota redusă de TVA la alimente reprezintă o parte a politicii de protecţie socială a populaţiei. Oare chiar statul nu este vinovat de scumpirea preţurilor la alimente?!

Când a apărut TVA în lume?

TVA a apărut în Franţa în 1954, la iniţiativa lui Maurice Lauré, laureat al premiului Nobel pentru economie. La propunerea Comisiei Financiare a Comunităţii Europene, taxa pe valoarea adăugată a fost adoptată la 1 ianuarie 1970 de către toate ţările Pieţei Comune, înlocuind impozitul pe circulaţia mărfurilor care ducea la impunerea „în cascadă”. În ţara noastră, TVA a fost introdusă în legislaţia fiscală în 1993. În prezent TVA se aplică în peste 70 de state ale lumii.

Cum influenţează TVA preţul produsului?

Taxa pe valoarea adăugată este un impozit indirect asupra consumului, având un caracter general şi fiind calculat şi aplicat în fiecare stadiu al circuitului bunurilor şi serviciilor, de la producţia primară pâna la consumul final. În fiecare stadiu al circuitului economic, taxa pe valoarea adăugată se încasează prin includ