Ieri, deputaţii din Comisia de Administraţie au decis să menţină prevederile referitoare la eutanasierea maidanezilor. Mai exact, câinii vor fi ţinuţi în adăpost 30 de zile, iar apoi, în funcţie de ce bani au şi de ce decid consiliile locale, vor fi sau nu omorâţi. Dat fiind că ieri a fost Ziua Internaţională a Animalelor Fără Stăpân ai putea spune că hotărârea deputaţilor e o dovadă de pur cinism. Şi poate chiar este.
Lăsând însă emoţiile la o parte, mă întreb însă ce soluţii, altele decât eutanasierea, ar fi la această problemă. Prima dintre ele – să îşi găsească fiecare câine un stăpân. Dar câţi dintre iubitorii de animale sunt dispuşi să ia maidanezi acasă? Da, este deja o modă să ai un astfel de câine şi am auzit crescători de câini de rasă care se plâng că nu-şi pot vinde puii din cauză că lumea preferă mai nou maidanezi, dar cât va ţine curentul ăsta? Până când toţi maidanezii vor ajunge la câte un stăpân? Mă îndoiesc.
A doua soluţie ar fi păstrarea lor în adăpostul primăriilor, după sterilizare. Pentru asta e nevoie de bani şi, deocamdată, nu sunt bani pentru chestii mai stringente decât asta. În plus, nu le poţi impune cetăţenilor taxe locale pentru aşa ceva, aşa că trebuie să găseşti tot felul de soluţii: donaţii, sponsorizări, fonduri europene etc. Câte dintre primăriile ţării îşi bat capul cu asta? Mă tem că foarte puţine. Şi chiar dacă îşi bat capul le va fi foarte greu să îi convingă pe oameni să dea, în mod constant, bani pentru animale.
Ar mai fi varianta adăposturilor private, dar şi asta e greu de atins. Pentru un adăpost privat ai nevoie de teren, închiriat sau în cesiune, care să dispună de utilităţi şi să fie departe de alte construcţii. Îţi mai trebuie aprobarea primăriei de care aparţine terenul, apoi să faci un ONG, să ai un proiect, să găseşti bani de construcţii, bani pentru personal, bani pentru hrana animalelor etc. etc
