Nu suntem o societate foarte grijulie cu viitorul ei, trăim politica şi politicile intens şi pe termen scurt, ca într-un film balcanic cu beţii şi cu muzică de fanfară, bună şi pentru nunţi şi pentru înmormântări. Gândiţi-vă numai la sistemul de pensii - o treime deficit. Adică o treime din banii pe care îi primesc pensionarii nu sunt acoperiţi de contribuţii. 3 miliarde de euro anual plătim subvenţii la pensii. Evident, nu poţi lăsa oamenii fără pensii, dar o asemenea situaţie dramatică ar trebui măcar să ne facă să ne gândim ce facem pe viitor, când tot mai mulţi decreţei vor ieşi la pensie. Nu aud soluţii, iar atunci când guvernul peticeşte câte ceva pe ici pe colo, un val populist îi sare în cap, cum a fost cazul cu pensiile nemeritate ale militarilor. Îmi amintesc cu amuzament un discurs al preşedintelui Bush jr. de acum câţiva ani, discursul anual privind starea naţiunii. Preşedintele american se arăta îngrijorat de faptul că declinul demografic va creşte presiunea pe sistemele de pensii şi dacă nu se vor lua anumite măsuri, acestea vor intra pe deficit în următorii... 30 de ani. Predicţia a făcut ceva vâlvă prin America. Din punctul nostru de vedere, care trăim cu un sistem de pensii în etapa post-apocalipsă, o asemenea grijă ar părea bizară.

Anul trecut, un ziar norvegian a dat pe prima pagină un titlu mare şi îngrijorat: „Gazul se termină mai repede". Un cercetător norvegian refăcuse anumite calcule şi îi dădea că estimările guvernului de acolo fuseseră prea optimiste: în zece ani, producţia norvegiană de gaz va intra în declin dramatic. Partea bună pentru norvegieni e că au investit bine banii pe gazul deja exploatat: au făcut fonduri de investiţii, gestionate transparent, de echipe de manageri profesionişti şi numiţi apolitici, iar profitul îl investesc în fonduri de educaţie şi de pensii, pentru generaţiile viitoare. Nu vă plictisesc degeaba cu