- Comentariu - nr. 757 / 6 Aprilie, 2011 22 decembrie 1989. Piata centrala din Miercurea Ciuc, cea din fata sediului Comitetului judetean de partid, numita de noi in batjocura, asa in surdina, ,,piata aplauzelor”. ,,Casa alba” nu se mai vede din fumul negru ce o inconjoara din toate partile. Cineva vorbeste la microfon, in limba maghiara. Grupuri numeroase de tineri, majoritatea aflati, vizibil, sub influenta alcoolului, urla – fiindca a canta este cu totul altceva! – cantece maghiare cu caracter revansard si iredentist, sfasiind cu ura drapelele tricolore romanesti, pe care apoi le calca in picioare, jucand pe ele ceardasul unguresc! Mi se urca sangele in cap si prima pornire este de a ma repezi spre unul dintre acesti indivizi ca sa-l strang de gat. Imi revin insa repede, cineva parca ma trage de maneca, trezindu-ma la realitate, soptindu-mi parca: ,,stai cuminte daca vrei sa mai iesi viu de aici”!(Scene traite direct de autorul acestor randuri, descrise in vol. ,,Sub cumpana veacului”, Ed. "Petru Maior”, Targu-Mures, 1995). *** Au trecut de atunci mai bine de doua decenii. Csibi Barna era in acea vreme, in mod sigur, un baietel nevinovat, care, chiar daca a trait evenimentele din decembrie 1989, nu a priceput prea mult ceea ce s-a petrecut atunci. A fost insa crescut si educat in noile conditii ,,democratice” create dupa 1989, cand s-a produs separatismul scolar pe criterii etnice, ce a condus la autoizolarea elevilor de etnie maghiara, nu pentru ca au cerut ei, sau parintii lor, ci asa au vrut educatorii, dascalii lor, cei care au afirmat ca limba romana este un element de oprimare a minoritatii maghiare! El este produsul educatiei si instructiei ce se fac azi in aceste scoli bantustanizate. Practic, incepand cu acea separare etnica, limba romana a disparut din scolile si sectiile cu limba de predare maghiara. Daca cineva ar avea curajul sa controleze acest feno