- Comentariu - nr. 757 / 6 Aprilie, 2011 Pentru oameni ca ea rautatea nu exista. Are mereu zambetul pe buze, nu se incrunta, nu cunoaste sentimentul razbunarii sau al invidiei, nu poarta povara unor frustrari. Pentru profesoara GEORGETA BOTAN, viata este o sarbatoare in care nu exista tradari, vinovatii, nemultumiri sau ambitii. Profesoara noastra de religie traieste intr-un fel de paradis pe care cei mai multi dintre noi nu-l putem intelege. Spun toate acestea, pentru ca am intalnit-o in drumurile mele. Este un om care zi de zi poarta pecetea dragostei fata de semeni. Un om care, in zbuciumul sau sufletesc, a fost si este mereu in cautarea lui Dumnezeu, a credintei de atat de multe ori incercata prin esecurile si nereusitele vietii, dar tot de atatea ori neasezate in inima ei cu increderea si convingerea ca cel Atotputernic nu te parase ste niciodata. Georgeta Botan a luptat mereu pentru ispasirea pacatelor, pentru a-si curata sufletul, pregatindu-l pentru ADEVAR, pentru LUMINA, trecandu-l printr-un purgatoriu, intr-o permanenta lupta dintre bine si rau, dintre frumos si urat. Cautand lucrurile bune, si-a adunat reusitele sufletului cu intelepciune, daruindu-le pentru sine si pentru cei din jur. Trecand prin durere si suferinta, a adus spre lumina partea cea mai buna din ea, prin care cerul i-a harazit-o: iubirea! Traind cu credinta ca cinstea si iubirea de adevar sunt mai presus decat oricare alta stare, fiind lucrul cel mai minunat ce ti se poate intampla, doamna aceasta este aici langa noi. Cunoscand-o, veti observa ca deseori isi joaca abia perceptibil umerii, corpul i se unduie, iar expresia fetei i se modifica sub impulsul ecourilor interioare. Georgeta Botan asculta mereu atenta, fara ostentatie, inghetand, in acelasi timp, in gand, niste superlative pe care vrea sa le adreseze Celui de Sus. Intr-un coltisor al inimii sale, i se contureaza un sentiment de ad