Smerenia politicienilor a devenit o arma periculoasa de campanie. Pe langa ipocrizia lor religioasa de la marile sarbatori ortodoxe, cand ii vedem stand in primele randuri cu capul plecat si cu lumanarea intre degete, acum ne-am pricopsit si cu smerenia anti-populista. Mecanismul arata cam asa: cat esti in Opozitie pledezi pentru mariri de salarii, cand vii la putere recunosti cu smerenie ca ai gresit.

Asa a facut si Emil Boc deunazi, cand, invitat la TVR si confruntat cu o situatie grava, in care Justitia a inceput sa arunce iresponsabil cu bani din buget, dar nici macar uniform, pe tot teritoriul Romaniei, premierul a recunoscut ca, in 2008, atunci cand era in Opozitie si a sustinut majorarea salariilor profesorilor cu 50%, a gresit. A tinut sa sublinieze ca isi recunoaste greseala "cu smerenie" in fata romanilor.

Ipocritul de serviciu al USL, Victor Ponta, a venit si el, cu mai putina smerenie, ce-i drept, insa cu foarte mult tupeu, sa ne spuna ca: "Nu Daniel Funeriu ar trebui sa-si dea demisia, caci nu el a votat cu toate mainile aceasta lege, ci colegii din PD-L, nu Funeriu a promulgat-o, ci Traian Basescu".

Cat de gros trebuie sa ai obrazul sa arunci aceste vorbe cand legea din 2008 despre care vorbim nu a fost doar votata, dar chiar initiata de colegii social-democrati ai lui Victor Ponta, intr-o incercare disperata de a obtine 50% din voturi pentru a guverna singuri sub Basescu.

Atunci si-au dat mana si social-democratii, aflati in semi-opozitie, si pedelistii, si chiar parlamentarii Puterii de la PNL si UDMR pentru a-i amagi in scop electoral pe dascali.

Daca Boc vine sa isi ceara iertare de la popor, tardiv, acum cand are painea si cutitul si constata ca painea e prea mica, ca sa ajunga pentru toti, Ponta nu are nici macar decenta de a nu pomeni despre episodul rusinos din Parlamentul Romaniei din