Povestitor cu har şi plăcute tabieturi, autor de micromonografii critice, istoric literar, dramaturg şi poet, coordonator de ample proiecte editoriale, Constantin Cubleşan are toate şansele să fie reţinut în durata ceva mai lungă a istoriei literaturii mai ales drept cel-care-a-citit în locul nostru/pentru noi, cu răbdare şi răspundere ardelenească, tot ce s-a scris despre Eminescu, alcătuind, calm şi tacticos, o veritabilă bibliografie-detaliatanalitică (de curând a mai apărut un volum din binecunoscuta serie: Eminescologi clujeni). Calitatea esenţială a scrisului său este, de altminteri, fidelitatea cu care citeşte textul/textele unei epoci, atenuând umori negre şi ascultând de o „lege” de sonoritate slaviciană: „Noi trebuie să fim cinstiţi faţă de noi înşine şi să ne respectăm mereu propria conştiinţă”.
De utilitate larg didactică („n-ar trebui să lipsească din bibliotecile profesorilor noştri de română, fiind vorba de un capitol de istorie literară extrem de interesant şi chiar pasionant”, precizează Constantin Cubleşan într-un interviu), cartea are două secţiuni. Prima, Orizonturi, descrie, una câte una, contribuţiile (volume întregi, cursuri litografiate, prefeţe sau studii consistente) la chestiune semnate de Nicolae Iorga, Teodor Vârgolici, Silvian Iosifescu, Ştefan Cazimir, D. Păcurariu, Mihai Zamfir, Mircea Zaciu, Dinu Pillat, Cornelia Ştefănescu, Mircea Popa, Marian Barbu, Anton Cosma, Dan Mănucă, Petre Isachi şi Ioan Lazăr, Nicolae Manolescu, Ioana Drăgan, Paul Cornea. Mica Introducere ţine locul concluziilor şi tot ea enunţă, telegrafic şi cu inserţii de sociologie literară, câteva linii directoare şi locuri comune, fără a provoca, însă, neapărat un simpozion teoretic. Comentariile se păstrează în stricta apropiere a studiului focalizat, la modul tărăgănat descriptiv – nu adaugă noi provocări ori confruntări de opinii, ci le respectă/descriu,
