Una dintre întrebările standard introdusă în chestionarele care încearcă să surprindă dinamica opiniilor şi structurile atitudinale ale populaţiei României cere oamenilor să spună dacă "lucrurile" merg într-o direcţie bună sau greşită. Imaginea înregistrată de ultimele sondaje este cît se poate de clară şi de radicală. "Lucrurile merg într-o direcţie greşită". Ce înseamnă, de fapt, aceas-tă evaluare şi ce impact are ea asupra gestiunii curente şi de perspectivă a problemelor guvernării?

O analiză atentă a situaţiei şi a datelor care precipită răspunsurile celor confruntaţi cu această întrebare arată cu claritate că ceea ce indică ele nu este direcţia rea sau bună a lucrurilor, ci măsoară încărcătura de insatisfacţie acumulată şi manifestă la populaţie, în raport cu actele guvernării şi consecinţele lor. Problema direcţiei de mişcare a societăţii, sub impactul guvernării rămîne în continuare o necunoscută. Legătura dintre satisfacţie, respectiv insatisfacţia populaţiei şi acest vector de mişcare al societăţii este însă esenţială. Dacă oamenii ar fi nemulţumiţi, dar ar avea credinţa că lucrurile merg totuşi într-o direcţie bună, tabloul ar fi pe ansamblu pozitiv. Dimpotrivă dacă nemulţumirea ar fi nemijlocit legată de direcţia mişcării, atunci concluziile sunt cu totul de altă natură, ca şi măsurile care se cer întreprinse.

În primul caz, avem situaţia unei "guvernări de sacrificiu", care duce lucrurile în direcţia bună, cerînd popu-laţiei pentru aceasta un şir de sacrificii; se presupune temporare şi absolut necesare. Populaţia, la rîndul ei, înţelege acest lucru şi îl acceptă, chiar dacă rămîne nemulţumită de consecinţele imediate, mai ales de scăderea calităţii vieţii. Este genul de situaţie doctor-pacient în care operaţia produce suferinţă, dar este necesară şi salvatoare. Desigur, ea produce o serie de inconveniente şi suferinţe pacientului, dar acesta