Aud numai de “bine” despre halucinantul ministru al sănătăţii, Cseke Attila. Unii au ajuns să-i asocieze numele cu cel al sinistrului medic nazist Josef Mengele. Alţii îl acuză de eutanasierea pacienţilor. Greşesc şi unii, şi alţii. Cseke nu-i nici medic, nu-i nici manager de sistem sanitar, nu-i nimic altceva decât un ins nepriceput, dar sadic, paraşutat de UDMR, cu acceptul lui Boc, la cârma unei structuri de care depinde viitorul acestei naţiuni. Nimic din curriculum vitae nu-l recomanda pentru un asemenea post: absolvent al unui liceu industrial dintr-un târguşor, Marghita, şi apoi de studii juridice pe la Oradea, a profesat apoi ca notar stagiar, administrator la o firmă (Tip-Top) şi consilier juridic pe la Consiliul Judeţean Bihor sau la Episcopia Romano- Catolică Oradea. Acesta-i marele specialist căruia i s-a încredinţat sănătatea românilor şi care are idei puţine, dar fixe, punându- şi-le în aplicare nu cu perseverenţă, ci cu sadism.
Nu altfel poate fi catalogat un “manager de sănătate” sub care asistenţa medicală s-a prăbuşit parcă definitiv. Sub care asigurările plătite de contribuabili nu li se mai întorc sub formă de prestaţii şi medicamente. Sub care medicii fug din ţară unde văd cu ochii, nemaiavând cu ce trăi şi cum îşi face meseria în cel mai subfinanţat sistem sanitar din UE. Cseke Attila a umplut paharul în aceste zile, prin desfiinţarea arbitrară, fără a ţine seama de interesele bolnavilor şi de poziţia autorităţilor locale, a 67 de spitale (multe, recent modernizate, inclusiv cu fonduri UE), pe care zice că le transformă în cămine de bătrâni.
Care e impactul social? De câte cămine e nevoie? Habar n-are. Cseke, ca şi şeful său de guvern, nu ştie să numere, ştie doar să taie. Şi mai ştie, ca să-i reiau o aserţiune tembelă, că “poporul român e cunoscut că nu-şi ţine cuvântul, în timp ce el, Cseke, nu se abate de la ce-a zis”. O să-i a
