Slabanogul (Impotiens noli-tangere din Familia Balsaminaceae), denumita popular bradulet, buruiana celor slabi, calapar, iades, iarba rosie, ploponog, rachitele, este o planta din flora spontana si creste in Europa, Asia si America de Nord.
La noi, planta poate fi vazuta in padurile montane si subalpine, preferand locurile umede si umbroase, mai cu seama cele de pe langa paraie.
Planta, prea putin studiata, are in compozitie substante amare, tanin, zahar, minerale, colina, stigmasterine. Slabanogul are efecte antiinflamatoare, antioxidante, astringente, cicatrizante, dezinfectante, expectorante, hemostatice, diuretice si bactericide.
Slabanogul ajuta la eliminarea calculilor renali si opreste sau limiteaza procesul inflamator, distrugand bacteriile. Are, de asemenea, si proprietati laxative, stimuland tranzitul intestinal.
Consumul de slabanog se recomanda in constipatie, diaree, dureri reumatice, dureri de stomac, hematurie, hemoragii, hemoroizi, inflamatii, leucoree, pietre la rinichi si bila, reumatism, umflaturi. Slabanogul se foloseste intern, sub forma de decoct si tinctura, dar si extern, sub forma de comprese si cataplasme.
Ceaiul se face din doua lingurite de planta maruntita, puse intr-un sfert de litru de apa si fierte zece minute, dupa care se strecoara. Se pot bea doua cani de ceai pe zi, in caz de diverse dureri, chiar si cele de stomac. Pentru tratarea afectiunilor stomacului se pune la fiert, pentru cinci minute, o lingurita de planta maruntita intr-un sfert de lapte dulce, dupa care se strecoara.
Tinctura de slabanog se prepara punand intr-o sticla sau un borcan cu capac 50 de grame de seminte macinate in 250 ml de alcool de 70 de grade. Vasul se inchide bine si se tine timp de 15 zile la temperatura camerei, agitandu-se de cateva ori pe zi.
Dupa trecerea acestei peri