La trei săptămâni de la izbucnirea protestelor antiguvernamentale din Siria, acoperirea mediatică a acestora, dar şi declaraţiile oficialor occidentali sunt mult mai timide decât în cazul Libiei lui Muammar Gaddafi. Mai mult, săptămâna trecută, secretarul de Stat Hillary Clinton declara într-un interviu că preşedintele Bashar al-Assad este un "reformator".
"În Siria avem un lider diferit; mulţi dintre membrii Congresului provenind din cele două partide, care au fost în Siria in ultimele luni, au spus că ei cred că este un reformator", a spus Clinton. Imediat după ce jurnaliştii americani au ridicat din sprâncene la această declaraţie, Clinton a precizat că nu a vorbit în numele administraţiei, ci a redat ceea ce i-au transmis congresmanii.
Doi dintre aceştia însă, republicanul John McCain şi independentul Joe Lieberman, nu au avut nicidecum această opinie. Ei au cerut administraţiei Obama să-i susţină pe protestatarii din Siria. Argumentele ţineau de faptul că îndepartarea regimului antiamerican al lui al-Assad va pune capăt alianţei Siriei cu Iranul şi astfel şi înarmării prin intermediul Siriei a grupărilor Hezbollah si Hamas.
Deşi miza resurselor energetice, una imensă în Libia, este foarte redusă in Siria, legăturile acestei ţări cu Iranul vecin o fac un pion geostrategic extrem de sensibil pentru SUA.
Consiliul de Cooperare al Golfului, format din state aliate SUA, a trimis trupe pentru înfrângerea protestelor şiitilor majoritari din Bahrain împotriva unei monarhii sunnite, iar Washingtonul a salutat această decizie. Administraţia Obama tace însă în faţa revoltelor sunniţilor din Siria împotriva unui regim al şiiţilor care nu reprezintă decat 11% din populaţie. Aceeaşi tacere a urmat şi după ce Consiliul de Cooperare al Golfului, al aliaţilor SUA, a acuzat că în spatele revoltelor din lumea arabă se află Iranul.
Refuzul american de
