Acest film excepţional are un destin pe măsură. Dacă la Cannes lua Marele Premiul al Juriului (iniţial aşa s-a numit şi e considerat uneori a fi cel mai prestigios), la César-uri (din păcate, nici anul acesta nu au fost transmise pe teritoriul României), a fost declarat cea mai bună producţie a anului şi o statuetă a ajuns la Michael Lonsdale (vorba lui „mai bine mai târziu decât niciodată").

El ar merita o cronică separată, pentru că este un actor de marcă, laureat într-un târziu abia, având în vedere că pe 24 mai împlineşte opt decenii. Mama lui era irlandeză, tatăl englez şi, după o vreme petrecută la Londra, s-au mutat la Casablanca, în Maroc. Din 1947 studiază mai întâi pictura şi abia după este atras de actorie, debutând pe scena teatrului, la deja 24 de ani. A apărut inclusiv într-un „James Bond", „Moonraker", din 1979, alături de Sir Roger Moore, care acum filmează la Studiourile PRO, şi a fost şi detectivul francez din „Ziua Şacalului", care aminteşte, ca tensiune, de „Aurora" lui Cristi Puiu. În 1979, apare în „Trecătoarea", care a rulat şi pe marile noastre ecrane, o întâmplare din al Doilea Război Mondial, cu Anthony Quinn, James Mason şi Malcolm McDowell. Şi, mai recent, în „München"-ul lui Spielberg sau în „Ronin", alături de Robert De Niro, dar şi în „Numele Trandafirului", cu un alt Bond: Sean Connery, după minunatul roman al lui Umberto Eco, care are mult din atmosfera peliculei de faţă.

Aici este un călugăr medic, care-i explică, prin cuvinte şi gesturi de o tandreţe infinită, unei tinere algerience ce înseamnă iubirea. El pare cunoscătorul tuturor leacurilor şi un vindecător de suflete, în egală măsură, şi nu doar de trupuri rănite. Povestea monahilor trapişti francezi, de la Mănăstirea Tibhirine, din Algeria, care este una adevărată, pentru că şapte dintre aceşti aproape sfinţi au fost decapitaţi de grupul islamic armat, s-a putut t