Realitatea lui Vîntu miza pe Mircea Geoană, în vreme ce Realitatea lui Ghiţă paria pe Victor Ponta. Diferenţa e că lui Vîntu îi place să se relaxeze cu Geoană la el acasă, iar Ghiţă se plimbă cu Ponta în Dubai. Indiferent de personaje, Realitatea TV a funcţionat însă după modelul parazitului care se hrăneşte din naivitatea telespectatorilor, cu sprijinul politicienilor şi prin îndemânarea celor doi afacerişti oneroşi care au încercat să se păcălească unul pe celălalt.

Realitatea TV este o poveste de succes pusă în scenă de Sorin Ovidiu Vîntu, un regizor al marilor lovituri sub centură, care joacă de fiecare dată la cacealma şi reuşeşte aproape mereu să câştige. Acest post de televiziune şi-a bazat strategia pe lăcomia de putere a liderilor partidelor autohtone, pe un public neinformat, care nu înţelege realităţile, şi pe declinul presei româneşti, care a acceptat destul de uşor să intre în trena Realităţii TV.

Vîntu şi-a cumpărat Realitatea nu doar ca pe o armă de vânătoare împotriva procurorilor care aveau probe să-l bage la puşcărie sau împotriva judecătorilor care puteau să-l judece prea repede, cum a încercat Camelia Bogdan, ci şi pentru a-şi întări afacerile şi a deveni omul din spatele puterii. După ce şi-a pierdut iluziile o dată cu eşecul lui Mircea Geoană la alegerile prezidenţiale din 2009, Sorin Ovidiu Vîntu a vrut să scape de datoriile de sute de mii de euro pe care le avea către statul român printr-un contract cu Sebastian Ghiţă, care a preluat administrarea televiziunii şi a promis să investească 75 milioane euro pentru revigorarea Realităţii.

Ghiţă nu vrea nici să fie salvatorul lui Vîntu şi nici să transforme o televiziune propagandistă într-un BBC mioritic, ci doar să-şi pună în valoare calităţile de vânător. Ghiţă, administratorul temporar al Realităţii TV, are mai ales afaceri cu statul şi a ştiut la fel de bine ca Vîntu să păcă